Attila Ara-Kovács (Oradea, 14 ianuarie 1953 –), filosof, politician, jurnalist şi redactor. Tatăl său a fost economist, iar mama, merceolog. A terminat Liceul Alexandru Moghioroș (astăzi Liceul Teoretic Ady Endre), succesorul legal al școlii mânăstirii ordinului ursulinelor din Oradea. Nu și-a satisfăcut stagiul militar deoarece medicul comisiei militare l-a declarat inapt pentru serviciul militar în septembrie 1973 (ACNSAS, I210560/1, 27fv). Între 1973 și 1978 a studiat filosofia (la învățământ fără frecvență) la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, unde depunea anual o adeverință de salariat conform cerințelor învățământului la distanță. Conform dosarului lui Ara-Kovács întocmit de Securitate, tânărul șomer care trăia cu părinții nu fusese niciodată în străinătate. Interesul lui Ara-Kovács pentru literatura maghiară era deja vizibil în timpul liceului și a fost alimentat de perioada stundeției de la Cluj, precum și de activitatea din cadrul Cercului Literar Ady Endre din Oradea. Începând din 1978, „ca urmare a activității și a manifestărilor sale naționaliste” în cadrul cercului literar, activitatea sa a fost monitorizată ca parte a unui dosar de strângere de date a Securității. În plus față de rapoartele redactate despre el de rețeaua de informatori de la sfârșitul anilor 1970, urmărirea subiectului cunoscut drept „Kos” a produs alte documente și fotografii. Corespondența îi era, de asemenea, interceptată. Astfel, autoritățile au confiscat în 1981 materialul fotocopiat trimis de la Viena, care includea traducerea în limba maghiară a Vingt ans après de Paul Goma, lucrare publicată în revista Cahiers de L’Est (Nr. 8/1976) cu titlul În închisorile românești. Deja în acea perioadă, în afară de măsurile represive, Securitatea a luat măsuri ca să îi sperie pe cunoscuții lui Ara-Kovács și să îi dezinformeze pe cei din anturajul său (ACNSAS, I210560/2, 200; I210560/6, 29–31, 184–186v, 232, 265, 362–363). Situația sa era complicată și de faptul că în 1980 Consiliul de Stat, după evaluarea pozitivă a Comitetul Județean de Partid Bihor, a aprobat căsătoria sa cu Katalin Kovács, cetățean maghiar. Autoritățile au fost de acord ca și el să emigreze. Ara-Kovács a renunțat la cetățenia română. Cu toate acestea, autoritățile maghiare nu au emis o viză de intrare înainte de noiembrie 1982, după declanșarea și mediatizarea cazului Ellenpontok.
Încălcările drepturilor omului și abuzurile împotriva minorităților naționale s-au intensificat din a doua jumătate a anilor 1970 în România. Experiență acumulată ca membru al Cercului Literar Ady Endre, precum și încercarea eșuată a elitei intelectuale maghiare din Oradea de a lansa o revistă în 1980, au reprezentat impulsuri pentru a acționa. La inițiativa sa, a fost creată cea mai cunoscută revistă samizdat maghiară din Transilvania numită Ellenpontok (Contrapuncte). Între martie și octombrie 1982, Ara-Kovács, în calitate de fondator și redactor a publicat opt numere (65 de scrieri pe 293 de pagini tipărite), în principal cu ajutorul lui Antal Károly Tóth, Ilona Tóth și Géza Szőcs. Perchezițiile efectuate de Securitate la 7 noiembrie 1982 și hărțuirea de către autorități nu l-au împiedicat să redacteze cele 24 de pagini ale numărului nouă al revistei la sfârșitul aceluiași an (Tóth și Tóth 2017; Tóth 1994). La 24 mai 1983, Securitatea a instruit autoritățile vamale de la Borș și Episcopia Bihorului să efectueze o verificare strictă a lui Ara-Kovács, care trebuia să părăsească țara definitiv a doua zi. Două zile mai târziu, la ordinul lui George Homoștean, ministrul de interne, Ara-Kovács a fost înscris pe lista persoanele nedorite pentru o perioadă de cinci ani (ACNSAS, I210560/5, 12, 15-16). Până la schimbarea regimului, Securitatea a monitorizat îndeaproape activitatea sa din Ungaria, în special în programele TV și radio din 1989, pe măsură ce interviurile cu Ara-Kovács despre încălcările drepturilor omului și abuzurile împotriva membrilor minorităților naționale din România au devenit din ce în ce mai frecvente. Conversațiile sale cu membri familiei și corespondența cu prietenii și cu cunoștințele din România au fost interceptate permanent de poliția secretă (ACNSAS, I210560/7, 1–6, 10–15).
După emigrarea în Ungaria, în vara anului 1983, Ara-Kovács a fondat Erdélyi Magyar Hírügynökség (Presa Maghiară din Transilvania, HPT). Deși primul raport, pe ediția nr. 1983/1 este înscrisă data de 20 mai, o dată dinainte de emigrarea lui Ara-Kovacs, ca data fondării sale, acesta a fost doar un mijloc de a induce în eroare Securitatea, la fel ca și în cazul Ellenpontok. Conform raportului, autoritățile române i-au determinat pe membrii organizației „să opereze anonim și să trateze cu cea mai mare precauție sursele de informații.” Conform raportului care fixa programul, organizația „nu cooperează și nu păstrează contactul cu niciun grup de opoziție din țară și din afara ei sau cu vreun produs media sau redactor clandestin” și „contactele sale din străinătate sunt limitate la distribuirea de informații – conform cutumelor internaționale – către alte canale de informare.” Acesta menționa ca unic scop al organizației „să-i informeze, autentic și precis, pe cei interesați și vizați cu privire la solidaritatea cu destinul maghiarilor din Transilvania, despre represiunea fără sfârșit din România zilelor noastre.” Primul raport a fost întocmit la 15 iunie 1983, în vreme ce ultimul a fost datat pe 22 septembrie 1989. În anul înființării au fost redactate cele mai puține rapoarte (27 articole), pe când cele mai multe rapoarte (129 articole) au fost redactate în 1987. În decursul celor mai mult de cinci ani de funcționare, organizația a adunat un total de 584 de rapoarte. Inițial, organizația oferea știri neoficiale și materiale editoriale despre maghiarii din Transilvania, la început numai în maghiară, apoi și în engleză, astfel a devenit o sursă importantă de informații pentru organizațiile drepturilor omului din Occident (Erdélyi Magyar Hírügynökség Jelentései 2018; Timár 2018).
Până în 1990, Ara-Kovácsa lucrat ca redactor șef la Európa Publishing House. În perioada 1990-1993 a fost redactorul programului de limba maghiară difuzat de ORF (Radioteleviziunea austriacă) din Viena, apoi, până în 1999 a lucrat ca analist politic și expert pentru EuroConnect în Paris și Hongkong. În anii 1990, a cooperat cu mai multe reviste maghiare și străine, cum ar fi: Élet és Irodalom, Magyar Narancs, HVG, Beszélő, Alto Adige, Die Gemeinde. Între 1999 și 2000, a fost redactor șef al Szabad Demokrata Hírlap. Activitatea sa publică și politică a fost determinată de faptul că, încă de la început, a fost atras de valorile socialiste şi liberale. În consecință, din 1998 până în 2002, a fost șeful biroului de afaceri străine al Alianței Democraților Liberi (Szabad Demokraták Szövetsége, SZDSZ). Între timp, în perioada 2000-2002, a lucrat în calitate de consilier șef în probleme de politică externă și de securitate la Biroul Parlamentului. I s-au încredințat și misiuni diplomatice. Între 2002 și 2008, a fost mai întâi adjunctul, apoi șeful Diviziei pentru Planificare Strategică și Analiză de la Ministerul Afacerilor Externe. Între 2007 și 2013, a fost directorul Institutului Republikon – Centrul de Politică Externă Budapesta. În iunie 2014, Attila Ara-Kovács a fost desemnat de consiliul Coaliției Democratice (Demokratikus Koalició, DK) ca șef al biroului de afaceri externe. Începând din 2015, a devenit și membru al conducerii partidului. Pe parcursul ultimelor decenii, în afară de activitatea sa periodică de publicist, a fost invitat frecvent al mai multor programe radio și TV, în care și-a exprimat părerile cu privire la subiecte cum ar fi politica externă, geopolitică, politica de securitate, cultură, multilingvism, migrație (pagina de blog a lui Ara-Kovács 2016).
