activism religios
arte frumoase arte multimedia
arte vizuale
avangardă, neoavangardă
cenzură
critică științifică cultura subterană/clandestină
cultura tinerei generații
cultură pop disidenți din partid
emigrație/exil
film folclor forme alternative de educație
jurnalism independent
literatură și critică literară
mișcare pentru drepturile omului
mișcare studențească
mișcări ale minorităților
mișcări etnice
mișcări feministe mișcări filozofice/teoretice
mișcări naționale
mișcări pacifiste mișcări sociale muzică
obiectori de conștiință
opoziție democratică protecția mediului
samizdat și tamizdat
stiluri de viață alternative și acte de rezistență cotidiene supraveghere, urmărire
supraviețuitori ai persecuțiilor din timpul regimurilor autoritare/totalitare
teatru și arte scenice știință critică
Colecția Nelu Stratone reprezintă una dintre cele mai impresionante colecții de discuri de muzică rock, jazz și folk create în România comunistă ca rezultat al combinației fericite dintre neobișnuita pasiune pentru muzica alternativă a posesorului și a abilității acestuia de a achiziționa discuri care nu erau importate oficial. Importanța colecției constă în mărimea ei, dar mai ales în conținutul semnificativ de albume de proveniență occidentală, inaccesibile în magazinele din țară, ce puteau fi însă procurate datorită existenței unei piețe alternative pentru asemenea produse. Realizarea și conservarea unei asemenea colecții erau activităţi privite cu suspiciune de autoritățile comuniste din România, deoarece dovedeau fascinația generaţiei tinere pentru produse culturale occidentale, ceea ce contravenea spiritului Tezelor din iulie 1971.
The No Art Collection is a part of the Anti-Museum founded by Vladimir Dodig Trokut. It consists of characteristic avant-garde and post-avant-garde artefacts. The Anti-Museum’s No Art Collection was established during the many years of Trokut’s activity as a member of the informal cultural opposition, which was supported by prominent individuals and public personalities, such as artists and politicians like Koča Popović and Jure Kaštelan.
Ferenc Bodor’s Nomad Dossiers is a collection representing a unique component of cultural opposition in Eastern Europe: materials related to ethno-folk revival and its Hungarian manifestation, the so-called “dance-house movement”. This collection also contains material regarding the Studio of Young Folk Artists, which was formed in the 1970s. Communist authorities considered the movement to be suspicious. They feared that it might increase nationalism among young people and, furthermore, that it might generate a powerful rival to the official youth organization.