Persecutat în timpul regimului comunist din România, Eginald Schlattner s-a afirmat după 1989 ca unul dintre cei mai de succes scriitori de limbă germană din România. Colecţia care îi poartă numele conţine cărţi, manuscrise, scrisori, fotografii, înregistrări video şi reflectă relaţia sa complicată cu regimul comunist.
Originea colecției și activitățile culturale reprezentate
Eginald Schlattner a adunat timp de peste cinci decenii piesele colecţiei care îi poartă astăzi numele, urmând preocupări intelectuale de moment. Multe dintre aceste documente ilustrează relaţia sa complicată cu regimul comunist, cauzată de implicarea în cercurile literare de limbă germană din România anilor 1950. În acea perioadă, Eginald Schlattner a participat la o serie de cercuri literare care s-au bucurat temporar de o relativă libertate de exprimare, au reprezentat medii alternative de socializare şi i-au stimulat pe participanţi să producă opere literare nonconformiste. Ca efect al Revoluţiei Maghiare din 1956, aceste cercuri au intrat în atenţia Securităţii care le-a considerat „grupuri contrarevoluţionare”. Mulţi dintre participanţii la aceste cercuri au fost arestaţi (inclusiv Eginald Schlattner), iar unii dintre aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi la mulţi ani de închisoare. Eginald Schlattner a fost arestat în 1957, ca urmare a participării sale la o întâlnire a unor tineri saşi din toamna anului 1956 (întâlnire la care a participat şi un student din RFG perceput de Securitate ca spion occidental), precum şi din cauza interpretării date de către Securitate unor texte literare ale sale – în mod special nuvelei “Gediegenes Erz” (Minereu solid), şi a corespondenţei purtate cu alţi scriitori. Unii dintre participanţii la aceste cercuri literare au fost implicaţi în aşa-zisul Proces al Scriitorilor Germani, care a avut loc la Braşov în 1959. Cele mai importante piese ale colecţiei Schlattner ilustrează această perioadă tulbure, când efectele Revoluţiei Maghiare din 1956 au modificat graniţele dintre tolerat şi interzis în România comunistă şi, implicit, limitele autonomiei de creaţie a scriitorilor în general şi pe cele ale scriitorilor minorităţilor naţionale în special. După ieşirea din închisoare, Eginald Schlattner a început să colecţioneze documente care reprezentau o mărturie a activităţii sale. Unele dintre manuscrisele păstrate ilustrează încercările sale de a se exprima liber în speranţa că într-o zi ceea ce a gândit va fi accesibil publicului larg. În acelaşi timp, multe dintre aceste documente au fost create ca urmare a activităţii sale ca pastor luteran şi ilustrează acest aspect al biografiei sale. Pe lângă aceste documente, care îl au drept autor pe creatorul colecţiei, numeroase piese ale colecţiei au fost achiziţionate din România sau din străinătate, mai ales din RFG, unde fiica sa a emigrat. Eginald Schlattner a donat în 2004 colecţia sa Centrului de dialog şi cultură Friedrich Teutsch al Bisericii Evanghelice C.A. din România în scopul de a fi accesibile generaţiilor viitoare pentru cercetare. Colecţia are semnificaţii multiple pentru societatea de astăzi, dar importanţa sa cea mai mare rezidă în reflectarea aspectelor culturale, sociale şi politice ale vieţii şi activităţii unui scriitor de limbă germană în România comunistă.
Descrierea conținutului
Colecţia Eginald Schlattner cuprinde manuscrise literare, corespondenţă, cărţi, predici şi înregistrări video care reflectă activitatea intelectuală a creatorului ei, atât ca scriitor de limbă germană din România, cât şi ca pastor luteran. Eginald Schlattner a adunat de fapt de-a lungul perioadei adulte a vieţii sale piesele care astăzi se găsesc în colecţia care îi poartă numele. El este şi autorul a numeroase documente din colecţie, precum manuscrisele literare. O parte semnificativă a colecţiei este reprezentată de documente care ilustrează activitatea religioasă a creatorului ei, precum predici şi corespondenţă cu alţi pastori luterani. Celelalte piese ale colecţiei a fost adunate în funcţie de interesele intelectuale ale lui Eginald Schlattner, din momentul publicării sau achiziţionării lor. Ca urmare, aceste piese aparţin unor categorii variate de domenii, de la literatură şi filosofie până la teologie şi istorie. Colecţia reflectă, pe de o parte, relaţia lui Eginald Schlattner cu mediul cultural de limbă germană din România, iar pe de altă parte, cu autorităţile comuniste. În acelaşi timp, colecţia ilustrează sursele intelectuale ale operei sale literare. În acest sens, o mare importanţă o au manuscrisele şi corespondenţa din anii 1950. Aceste documente reflectă existenţa unui mediu cultural alternativ celui oficial, mediu reprezentat de cercurile literare germane din Cluj şi Sibiu înainte de Revoluţia Maghiară din 1956. Cele mai importante piese ale colecţiei sunt manuscrisele şi scrisorile lui Eginald Schlattner, confiscate de Securitate în 1957 şi – în mod suprinzător – returnate mai târziu autorului. Eginald Schlattner a păstrat aceste documente în speranţa că vor putea fi publicate mai târziu şi, într-adevăr, unele manuscrise au fost publicate în 2012.
Nowotnick, Michaela. 2012. “‘95 Jahre Haft’ – Kronstädter Schriftstellerprozess 1959: Darstellungsformen und Deutungsmuster der Aufarbeitung.” Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik 24(1–2): 173–181.
Pintilescu, Corneliu. 2014. “Literatură şi vinovăţie politică în cazul Procesului Scriitorilor Germani (Oraşul Stalin/Braşov, 1959).” Interferenţe culturale în Sibiul secolelor XVIII–XX, edited by Ioan Popa and Mihaela Grancea, 187–206. Sibiu: Astra Museum.
Totok, William. 2012. “Empathie für alle Opfer: Eginald Schlattner, ein Leben in Zeiten diktatorischer Herrschaft.” Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik 24 (1–2): 181–198.
Schlattner, Eginald Norbert, interview by Pintilescu, Corneliu, April 28, 2016. COURAGE Registry Oral History Collection
