În această fotografie selectată pentru a evidenţia dimensiunea fotografică a Colecţiei Andrei Partoş – Radio Vacanţa-Costineşti apare solistul Alexandru Andrieş, într-o emisiune în direct la acest post de radio, alături de Andrei Partoş şi de un coleg al acestuia de la radio, Lilian Zamfiroiu, fost director al Institutului Cultural Român între 2013 și 2015, actualmente ambasador al României în Luxemburg. Alături de discuţiile purtate în timp real, muzica a fost principalul instrument prezent la Radio Vacanţa-Costineşti, care a marcat coordonatele unei culturi a tinerilor ce nu se alinia cerinţelor rigide ale epocii. Acest fapt este menţionat şi de către Andrei Partoş într-un mod apăsat: “Cînd vorbeam la microfon, în direct, încercam să fiu pe cît de liber pot. Sigur că autocenzura funcţiona. Dar am spus multe lucruri cu două tăişuri. Şi mai ales, am lăsat muzica să vorbească în locul meu. Muzica mi s-a părut cea mai bună cale de a transmite mesaje subliminale şi, practic, de a fi subversiv.”
Această fotografie epitomizează concertele live și implicit necenzurate, pe care le transmitea Radio Vacanța-Costinești pe toată perioada sezonului estival. Ţinând cont că tinerii reprezentau în exclusivitate publicul prezent în această stațiune a Uniunii Tineretului Comunist din România, aceste concerte îi aveau ca invitați exact pe acei cântăreți care erau cei mai populari printre cei care aveau vârstele între paisprezece și treizeci de ani. Dintre invitații permanenți ai Radio Vacanța-Costinești înainte de 1989, Alexandru Andrieş a fost una dintre cele mai plăcute prezenţe. El cânta un gen de muzică impropriu numit muzică folk, care reprezenta principalul gen de muzică promovat prin intermediul Cenaclului Flacăra. Acest cenaclu, înființat de poetul de curte Adrian Păunescu ca un cerc literar nonconformist, s-a transformat treptat de-a lungul anilor 1970 într-un cadru pentru organizarea, sub tutela tacită a partidului, a unor spectacole de poezie și muzică pentru tineret, care se pretindeau a fi subversive, dar care erau în esență destinate a le manipula natura rebelă (D. Petrescu 2010, 304-307). Spre deosebire de alţi solişti de muzică folk, care participau curent la acest tip de spectacole, cantautorul Alexandru Andrieş nu era o prezenţă agreată în zonele oficiale, datorită cîntecelor sale cu mesaj politic cu-adevărat subversiv (pe care le scria şi cînta singur). La Radio Vacanţa-Costineşti însă a cîntat de mai multe ori în direct, deşi mai multe din piesele muzicale compuse şi interpretate de el erau interzise. Între altele, a interprezat în direct şi celebrul cîntec “Astăzi iar, la telejurnal,” o satiră dură adusă acelor vremuri de mari lipsuri: “Astăzi iar / La telejurnal / Am văzut caşcaval./ M-am uitat / Şi la program / Dar n-a mai apărut / Deşi am stat/ Pînă s-a terminat./ Dar n-are nimic,/ Mîine iar / La Telejurnal / Am să văd caş-ca-val.” Aceasta piesă satirică la adresa regimului surprindea în puține cuvinte inspirate perioada în care România se confrunta cu probleme economice atît de mari, încît se ajunsese ca produsele de bază să fie raţionalizate.
Această fotografie redă și o altă dimensiune a culturii “alternative” muzicale. Ca şi grupul Phoenix, care era extrem de popular printre tineri datorită cântecelor lor etno-rock cu mesaje subversive, Alexandru Adrieş, ilustrează componenta “neoficială,” alternativă a producţiei muzicale autohtone de dinainte de 1989. În special tinerii educați din zonele urbane, care erau capabili să decripteze mesajele cifrate ale versurilor, preferau acest tip de muzică, pe lângă muzica străină înregistrată clandestin.