Colecţia a fost constituită de Andrei Partoş şi se află depozitată în locuinţa privată a acestuia. Ea a luat naştere şi a fost consolidată prin pasiunea de colecţionar şi de statistician binecunoscute în cazul realizatorului de emisiuni de radio. Cu privire la această arhivă personală, Partoș menționează: “Acolo, la Radio Vacanţa-Costineşti, a fost dacă nu cea mai frumoasă, atunci cu siguranţă una dintre cele mai frumoase perioade din întreaga mea viaţă. Prin urmare, această colecţie este o parte înseamnată din viaţa mea şi nu aveam cum să nu păstrez aşa ceva.”
În privinţa modalităţilor în care această colecţie a fost constituită, lucrurile sînt, precizează Andrei Partoş, cît se poate de fireşti. “În fiecare vară veneam cu materiale de la mare: fotografii, benzi, ziare, reviste. S-au adunat cumva de la sine. Apoi, după 1989, am mai adus la un moment dat, alături de fotografiile obişnuite din fiecară vară, şi catalogul original în care erau menţioneare recordurile mai puţin obişnuite din fiecare vară înainte de 1989, celebra în acea vreme ‘Carte a Recordurilor’.” Fotografiile care sunt prezente în colecţia personală Andrei Partoş-Radio Vacanţa documentează diverse momente ale activităţilor din cadrul staţiunii Costineşti la care postul de radio era fie organizator, fie partener; de asemenea, există fotografii care păstrează instantanee cu locaţia specifică a acestui post de radio estival, precum cu şi cei care realizau emisiunile acestuia.
Radio Vacanţa-Costineşti a fost un post de radio semiprofesionist, ceea ce în termeni tehnici înseamnă că a fost doar o staţie de radio-amplificare, care nu emitea decât prin difuzoare pe raza stațiunii Costinești. Datorită faptului că avea un statut semi-profesionist și implicit o audiență limitată, transmisiunile puteau fi făcute în direct, fără ca emisiunile să fie aprobate în prealabil, așa cum cerea procedura la un post de radio “normal.” Altfel spus, libertatea acestui post local era mult mai mare decât a posturilor obișnuite de radio, în fapt atât de largă pe cât doreau și reușeau cei implicați în funcționarea postului să o mențină. Din acest motiv, Radio Vacanța-Costinești a fost un adevărat fenomen social al anilor 1980. Primele transmisiuni au început în 1979, dar emisiunile care aveau să contureze acest fenomen au început să fie difuzate în mod constantat începînd cu verile anilor 1981 şi 1982.
În 1979, a funcţionat într-o formulă improvizată, într-o gogoşerie: cu două magnetofoane, un microfon, două difuzoare urcate pe un stîlp, într-un spaţiu de un metru pe un metru şi jumătate în care nu încăpea decît o singură persoană. Primele transmisiuni se auzeau pe o rază de cîteva zeci de metri. În anii următori, încăperea de emisie a fost reamanajată şi mărită. În 1981 existau deja cîteva zeci de stîlpi pe care erau urcate cîte două difuzoare, iar raza de emisie devenise semnificativ mai mare. În vremurile sale cele mai bune, difuzoarele de la Radio Vacanţa-Costineşti ajunseseră să fie urcate pe aproximativ 100 de stîlpi, iar transmisiunea se putea auzi, practic, în toată staţiunea.
În ultimul deceniu al comunismului românesc au existat două posturi de radio estivale cu o titulatură foarte asemănătoare şi acest fapt poate produce unele confuzii. Diferenţele dintre aceste două posturi de radio estivale sînt însă semnificative. A existat Radio Vacanţa, care a fost o divizie estivală a radioului public, cu emisie în unde scurte şi medii şi cu o audienţă care acoperea nu doar întreg litoralul românesc, ci şi zonele litrofe ale acestuia. Emisiunile difuzate la Radio Vacanţa erau, în marea lor majoritate, înregistrate şi trebuiau să fie aprobate spre difuzare de oficialii acelei epoci. Radio Vacanţa-Costineşti acoperea doar staţiunea Costineşti prin transmisiuni la difuzor, iar toate emisiunile erau live. Nu existau, aşa cum se întîmpla la Radio Vacanţa, precum şi la toate posturile de radio din România comunistă, casete-martor, pe baza cărora se aproba în prealabil orice emisiune. Radio Vacanţa-Costineşti era tutelată de Biroul de Turism pentru Tinetet (BTT), iar echipa redacţională era semnificativ mai mică decît la Radio Vacanţa.
Personalitatea cea mai cunoscută de la Radio Vacanţa-Costineşti a fost Andrei Partoş, formal realizator de emisiuni de radio şi, informal, coordonatorul editorial al acestui post de radio. “Rămân la părerea că a fost unul dintre cele mai libere radiouri şi cînd spun aşa îndrăznesc să mă raportez şi la ceea ce avem azi. Acolo s-a făcut radio liber total. Cineva poate să vină şi să spună că era anarhie. Poţi să îi spui cum vrei. Dar în mod cert, prin aerul de libertate care se respira acolo, acel post de radio a fost ‘mama’ tuturor posturilor de radio libere de azi. Mama şi tata, chiar,” spune Andrei Partoş despre Radio Vacanţa-Costineşti. Emisiunile în direct de la Radio Vacanţa-Costineşti se derulau în două reprize: în prima parte a zilei, între orele 9-13; după amiaza, între orele 15-18. Rubrica vedetă a acestui post de radio era “Telex Melody,” care se transmitea de la 11 la 12 și apoi de la 16 şa 17. Între orele 13 şi 15, Radio Vacanţa-Costineşti nu îşi întrerupea emisia; uneori se comuta pe undele Radio Vacanţa şi se prelua transmiunea de acolo; dar de cele mai multe ori se difuzau concerte întregi, de regulă, cu trupe străine, precum Led Zepellin, Pink Floyd sau Genesis, pentru a cita numai câteva dintre cele mai frecvent difuzate formații. Asemenea formații muzicale occidentale erau excluse din transmisiunile posturilor de radio obișnuite. “Nu întrebam dacă se aprobă sau nu. Dădeam pur şi simplu muzică. Nu întrebam dacă am voie. Dacă nu mi-au zis că nu am voie, însemna că aprobau – iar eu nu întrebam!”
De asemenea, la Radio Vacanţa-Costineşti se difuzau constant în direct – lucru fără precedent în epocă - dialoguri sau mese rotunde, care acopereau o paletă tematică largă. Aceste “talk-show”-uri nu se difuzau niciunde altundeva pe un post de radio care emitea din România. “Presa românească era foarte controlată în acele vremuri. Noi însă emiteam în direct, vorbeam în timp real – liberi, fără aprobare,” spune Andrei Partoş. Şi adaugă: “Eram liberi, ca într-o altă ţară şi asta se întîmpla în timpul comunismului. Liberi! – nu am alt termen ca să descriu ceea ce era acolo. Oamenii se simţeau şi ne simţeam liberi.”
Cum era acceptată această stare de fapt se poate, parţial, înţelege şi prin intermediul mecanismului care făcea ca raportul care exista între muzica străină şi muzica românească difuzată la Radio Vacanţa-Costineşti să fie, net, în favoarea primeia. “Ce era interzis, aici se cerea şi făceam tot posibilul să dau această muzică. Era şi un fel de acceptare tacită din partea regimului a acestei ‘pungi de aer’ de libertate – în mod sigur era aşa ceva. Era regula aceea cu lista pieselor care trebuia să fie predată la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), pentru a se vira o sumă în contul lor. Pe listă erau, desigur, nume româneşti, astfel încît ca să iasă ‘din condei’ procentul majoritar pe acele liste ale UCMR. Dar, inclusiv pentru că nu erau casete martor – difuzam ce muzică doream noi. Adică, în mare majoritate, muzică străină. Erau mecanisme de a se eluda regulile aparent rigide – şi noi apelam la ele din plin. Teoretic, ar fi trebuit să fie, într-o zi, un raport de 7 piese româneşti la 3 piese străine. Practic, era invers; uneori, raportul era chiar de 8 la 2,” povesteşte Andrei Partoş.
Audienţa Radio Vacanţa-Costineşti a fost, pentru ani buni, în ultimul deceniu al comunismului românesc, toată plaja staţiunii. “Dacă într-o zi erau 20.000 de tineri pe plajă, aceea era audienţa. Uneori erau şi 30.000. Iar la Serbările Mării – chiar şi 50.000,” spune Andrei Partoş. Şi întăreşte ideea: “Să ne gîndim că majoritatea celor care veneau acolo erau tineri instruiţi. Mulţi studenţi. Ştiu că am făcut ceva important. Şi acele vremuri rămîn pentru mine unii dintre cei mai frumoşi ani ai mei.” În același sens, Toni Grecu, unul dintre liderii grupului Divertis, o trupă-vedetă a manifestărilor pentru tineri organizate în fiecare vară înainte de 1989 la Costineşti, a afirmat într-un articol din ziarul Cotidianul din august 2008: “Costineştiul a fost singura paranteză din comunismul românesc. Şi nu sunt un nostalgic. Aveam cea mai bună muzică adusă de Andrei Partoş şi cea mai bună atmosferă.”
Radio Vacanţa-Costineşti a continuat să emită şi după 1989. În 2002 a fost ultima vară în care la pupitrul acestui radio s-a aflat Andrei Partoş.