Această colecție ad-hoc a fost separată din cadrul fondului dosarelor judiciare privind persoanele supuse represiunii politice în timpul regimului comunist, care este păstrat în prezent la Arhiva Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (fosta Arhivă KGB). Materialele colecției se axează pe cazul lui Gheorghe Zgherea, o persoană de origine țărănească care făcea parte din comunitatea religioasă a inochentiștilor, o mișcare milenaristă și cu tendințe eshatologice care era destul de activă în Basarabia și Transnistria, în special în prima jumătate a secolului al XX-lea. Materialele colecției sunt revelatoare pentru politica represivă a regimului sovietic în sfera religioasă, mai ales pentru atitudinea ostilă a autorităților sovietice față de comunitățile religioase non-conformiste și marginale, care erau percepute ca o amenințare deosebit de serioasă la adresa regimului. Zgherea, care a devenit predicator în cadrul comunității sale la sfârșitul anului 1950, a fost acuzat de „vagabondare prin satele” din RSS Moldovenească și de răspândirea unor „idei antisovietice” în rândurile populației locale prin intermediul „folosirii și manipulării prejudecăților lor religioase”. Fiind arestat la 2 mai 1953, el a primit o sentință foarte dură, de douăzeci și cinci de ani de muncă forțată. Sentința sa a fost redusă la cinci ani de muncă forțată în iunie 1955. Conform unui decret special din martie 1953, el a fost amnistiat. Cazul lui Zgherea ne sugerează, de asemenea, schimbarea strategiilor represive ale regimului aplicate după moartea lui Stalin, dar și continuitatea în domeniul represiunii și a practicilor, aflate în permanentă evoluție, de înăbușire a oricăror forme de opoziție în societatea sovietică post-stalinistă.