Igor Cașu (n. 8 octombrie 1973, Borogani, raionul Leova, Republica Moldova) este un istoric moldovean, care este specializat în perioada comunistă. În 2010, el a creat Centrul pentru Studierea Totalitarismului la Universitatea de Stat din Moldova, fiind și director fondator. În calitate de membru al Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova (creată prin decret prezidențial în 2010), Igor Cașu a făcut parte din ”revoluția arhivelor” din Moldova, care a permis un acces fără precedent la colecțiile de arhivă anterior restricționate (în special, cele ale KGB, Ministerului de Interne și Partidului Comunist). Cu toate acestea, această perioadă a fost de scurtă durată, iar restricțiile de acces au fost restabilite după ce Comisia și-a încheiat activitatea. Acest lucru crește valoarea acestei colecții private, care deține un număr semnificativ de copii ale documentelor de arhivă, care nu sunt disponibile publicului larg. Aceste surse atent selectate permit un studiu aprofundat al perioadei comuniste din Republica Moldova, în ciuda obstacolelor cu care încă se confruntă cercetarea sistematică în arhivele publice. Igor Cașu este dispus să ofere acces la aceste documente comunității mai largi de cercetători, ceea ce reprezintă o alternativă salutabilă în comparație cu reticența depozitelor publice de arhivă de a-și deschide colecțiile către public, fără nici o restricție. În prezent, Igor Cașu continuă să activeze în calitate de director al Centrului pentru Studierea Totalitarismului și este, de asemenea, conferențiar universitar la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității de Stat din Moldova.
Deși nu avea o istorie familială de opoziție anti-regim, Igor Cașu afirmă că primele sale atitudini critice față de regim au apărut la sfârșitul anului 1988 sau la începutul anului 1989 și au fost legate de postura sa de membru al Ligii Tineretului Comunist (Komsomol). El a decis să părăsească organizația în contextul valului de glasnost și al dezbaterilor istorice tot mai energice din perioada lui Gorbaciov. Această acțiune a fost, de asemenea, posibilă datorită relaxării regimului, ca rezultat al căreia consecințele acestui tip de comportament erau mai puțin severe, în comparație cu perioadele anterioare. El nu a participat la alte evenimente semnificative sau cruciale legate de mișcarea pentru ”emancipare națională” din Moldova.
În interpretarea sa, dimensiunile opoziției culturale din RSSM au fost semnificative, dar aceasta a fost prezentă ”într-o măsură mai mică decât în alte regiuni ale Uniunii Sovietice (de exemplu, statele baltice, Ucraina de Vest sau Georgia).” Definiția lui Igor Cașu a fenomenului opoziţiei culturale cuprinde anumite ”acțiuni percepute ca fiind mai puțin politice, dar, cu toate acestea, critice față de regim”, mai ales în domeniul ”politicilor culturale, problemelor lingvistice, dar, de asemenea, și [cazuri] ale unor intelectuali din diferite sfere (scriitori, pictori, alți artiști), care au exprimat idei definite ca fiind anti-sovietice sau periculoase pentru regim.” Cașu subliniază faptul că definirea conceptului de ”opoziție culturală” dă naștere unei ”probleme metodologice foarte dificile”, în principal din cauza atitudinii schimbătoare a autorităților față de cazurile de discursuri și activități de opoziție. După cum a observat Cașu pe bună dreptate, prioritățile în permanentă schimbare ale instituțiilor centrale le-au influențat percepția asupra disidenței și, implicit, reacția oficială la astfel de cazuri. Pentru a-și exemplifica punctul de vedere, Cașu dă exemplul utilizării alfabetului latin în RSSM. În ciuda interzicerii oficiale a acestei practici, consecințele pentru utilizatorii săi puteau varia foarte mult de la un deceniu la altul. De asemenea, pentru Cașu, ”conceptul de ”opoziție culturală” este un construct, întrucât cazurile concrete ale opoziției culturale și politice pot fi cu greu separate în realitate.” Această incertitudine provine, de asemenea, din faptul că, în ochii autorităților comuniste, ierarhia pericolului relativ asociat cu anumite acțiuni a variat considerabil, nu numai în timp, dar și în spațiu, în cazul diferitelor regimuri comuniste.
