Colectia Igor Cașu dispune de două categorii principale de documente. Prima categorie cuprinde interviuri de istorie orală pe care fondatorul colecției le-a efectuat cu un șir de persoane care și-au exprimat opoziția față de regimul comunist sub diverse forme. Subiecții intervievați includ atât dizidenții importanți, care au contribuit la o rezistență activă împotriva regimului, cât și figuri mai puțin cunoscute, ale căror merite principale au fost legate de anumite acțiuni de sfidare izolate, dar încărcate simbolic. Pentru a exemplifica primul tip de interviuri, s-ar putea aminti interviul cu celebrul activist și disident anti-sovietic, Mihai Moroșanu. Interviul a avut loc în martie 2011 și s-a axat pe traiectoria lui Moroșanu ca student cu viziuni naționale clar exprimate. El a fost acuzat de tendințe naționaliste pentru că a luat parte la o ceremonie publică de depunere a coroanelor de flori la un monument dedicat domnitorului medieval Ștefan cel Mare, care a domnit cu succes asupra Moldovei istorice timp de patruzeci și șapte de ani și, astfel, reprezintă una dintre cele mai proeminente personalități din istoria românească. Evenimentul a avut loc la 11 octombrie 1964, atunci când Chișinăul sărbătorea a patruzecea aniversare a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, care a fost creată la 12 octombrie 1924. Se zvonea că monumentul lui Ștefan cel Mare va fi mutat într-o altă locație, mai puțin centrală. Moroșanu a colectat semnături de la studenții care se opuneau planului, precum și bani pentru a cumpăra o coroană de flori cu inscripția ”de la tineretul Moldovei”, pe care a depus-o la statuie. Ca pedeapsă, el a fost suspendat din institut și forțat să lucreze la o fabrică de beton armat din Chișinău, timp de doi ani. Doar după aceea a putut să-și reia studiile. Cu toate acestea, el a fost arestat în curând pentru implicarea sa într-un alt incident, în timpul căruia a insistat să vorbească în limba română cu un vânzător rus într-un magazin central din Chișinău. Ca urmare, Moroșanu a fost condamnat la un termen de trei ani de închisoare. Interviul se axează pe motivațiile și dinamica criticii regimului comunist în cazul lui Moroșanu. Activitatea sa de opoziție a rezultat dintr-o combinație a convingerilor sale naționaliste și a personalității sale puternice, care se manifesta chiar și după eliberarea sa din închisoare. El a sfidat regimul în mod deschis pe parcursul anilor 1970 și 1980, obținând o anumită notorietate publică datorită curajului său.
Al doilea tip de interviuri se referă la cazuri mai puțin vizibile ale opoziției publice față de regim. Un exemplu interesant este legat de cazul a două femei tinere, Asea Andruh și Lilia Neagu, care au fost acuzate de scrierea a peste patruzeci de sloganuri ”anti-sovietice” pe mai multe clădiri publice din centrul capitalei, în toamna anului 1970. În această perioadă, această acțiune nu a fost chiar atât de izolată cum s-ar părea, având în vedere persistența și reapariția unor viziuni de orientare națională în cercurile intelectuale, ceea ce a provocat nemulțumirea autorităților. Cu toate acestea, acest act de opoziție publică a fost neobișnuit în atmosfera, în general, liniștită din RSSM. Potrivit mărturiilor lui Neagu și Andruh, caracterul pro-românesc al sloganurilor și identificarea multor membri din noua generație de moldoveni educați cu cultura românească deranja regimul mai mult decât natura anti-rusă și naționalistă a acestor inscripții. Astfel, interviurile oferă exemple interesante și valoroase ale unor acțiuni și discursuri de opoziție, într-o varietate de contexte personale și sociale, arătându-le atât relativul impact, cât și limitele.
Cea mai mare parte a documentelor de arhivă din colecție a fost adunată după 2010. Acest lucru a fost posibil datorită activității Comisiei Prezidențiale pentru Studierea și Aprecierea Regimului Totalitar Comunist din Republica Moldova, în cadrul căreia Igor Cașu a activat în calitate de vicepreședinte. Cele mai multe documente din colecția lui Igor Cașu au fost păstrate inițial în mai multe arhive publice. Accesul la ele este puternic restricționat în prezent. Materialele din colecția lui Igor Cașu au fost adunate din următoarele arhive: fosta Arhivă a Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, în prezent Arhiva Organizațiilor Social-Politice din Republica Moldova (AOSPRM); fosta Arhivă KGB (în prezent Arhiva Serviciului de Informații și Securitate, SIS), arhiva Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM), situată în Muzeul Literaturii Române Mihail Kogălniceanu, și, în sfârșit, o colecție de documente din Arhiva Naţională a Republicii Moldova (ANRM), referitoare la cenzură (Glavlit). Majoritatea documentelor din AOSPRM relevante pentru tema opoziției culturale provin din așa-numitul ”Fond 51”, care reflectă activitatea Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova după 1940. Materialele din Arhiva SIS provin din dosarele judiciare ale persoanelor supuse represiunii de către regimul comunist, care furnizează informații valoroase cu privire la cazurile persoanelor persecutate din motive politice. Cele mai importante astfel de cazuri datează din anii 1960 și începutul anilor 1970, când primul secretar al partidului local era Ivan Bodiul, care a folosit tema naționalismului local în scopul de a-și spori propria greutate și importanță în fața Moscovei și pentru a-și consolida puterea la nivel local. Sub conducerea lui Bodiul, care a coincis cu venirea la putere a lui Ceaușescu în România și cu manifestarea atitudinii anti-sovietice a acestuia, au existat campanii constante împotriva unor persoane cu viziuni pro-române. Aceste campanii au fost determinate de temerile autorităților privind puterea de ”contaminare” a naționalismului românesc. Arhiva USM este importantă, în mod special, pentru elucidarea situației scriitorilor moldoveni sub comunism. Materialele din Arhiva Națională se focalizează pe problemele legate de cenzură și propaganda oficială, dar contribuie și la clarificarea modului de funcționare a instituțiilor sovietice responsabile de aceste domenii. În fine, colecția dispune de o serie de fotografii și înregistrări audio care oferă perspective incitante asupra fenomenului opoziției culturale în perioada sovietică târzie. Aceste materiale permit o evaluare complexă și comparată a ceea ce era considerat ”periculos”, din punct de vedere oficial, la un moment dat.
