Acest document este o notă informativă de uz intern redactată de către șeful adjunct al KGB-ului din RSSM, F. Krulițki, și adresată directorului Secției de Anchetă a KGB, A. V. Kulikov. Documentul a fost emis pe data de 26 mai 1972. Acest document a fost produs în contextul intenției exprimate de membrii grupului Usatiuc-Ghimpu-Graur de a trimite un șir de documente create de organizația respectivă la sediul de la Muchen al postului de radio Europa Liberă. Acest post de radio este etichetat drept ”unul dintre instrumentele propagandei imperialiste” care are drept țintă URSS și ”lagărul socialist”. Nota informativă analizează structura organizațională a Europei Libere și subliniază că angajații acestui post ”provin din diverse țări ale Europei de Est (fiind renegați, dezertori, persoane repatriate, trădători de patrie etc. ”). În document se afirmă că cea mai mare parte a bugetului anual al postului de radio Europa Liberă (aproximativ 20 milioane dolari SUA) era constituit din ”subvenții ale CIA”. Este evident că serviciile secrete sovietice erau alarmate de impactul transmisiunilor Europei Libere asupra cetățenilor sovietici. Descriind conținutul reportajelor și al procedurilor operaționale ale postului de radio, funcționarul superior al KGB a subliniat că ”pe parcursul ultimilor cinci ani” (adică după 1967) Europa Liberă și-a intensificat activitățile cu scopul de a ”submina unitatea, coeziunea și prietenia dintre popoarele URSS și cele ale altor țări socialiste, prin ațâțarea naționalismului, provocarea și sprijinirea tendințelor de emigrare și răspândirea isteriei anti-sovietice”. Documentul afirma explcit că între anii 1968 și 1971, transmisiunile Europei Libere acordau o atenție crescândă ”chestiunii basarabene”, menționând frecvent ”așa-numitele pretenții ale României față de teritoriul Moldovei Sovietice și renașterea tendințelor naționaliste în interiorul republicii moldovenești”. Aceste tendințe provocau anumite temeri în rândul funcționarilor KGB, fapt care explică parțial sentințele dure pronunțate împotriva grupului Usatiuc-Ghimpu-Graur și, în general, acțiunile represive împotriva ”naționalismului local” care s-au intensificat pe tot teritoriul Uniunii Sovietice la începutul anilor 1970. Documentul sugerează, de asemenea, sensibilitatea crescândă a funcționarilor sovietici de rang înalt în privința contextului internațional și a imaginii URSS în străinătate.