Mișcarea Goma a fost un moment real de mobilizare puternică împotriva regimului comunist, dar care este canonizat în narațiunea națională românească ca un protest colectiv al unui singur om. Suprapunerea este inevitabilă, deoarece puțini dintre ceilalți susținători au fost personalități publice, în timp ce Paul Goma a fost, într-adevăr, forța motrice din spatele mișcării de scurtă durată. De exemplu, scrisorile deschise ale lui Goma, cum ar fi cea trimisă personal scriitorului ceh Pavel Kohout, semnatar al Cartei 77, pentru a-și exprima solidaritatea sau cea adresată secretarului general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu, pentru a-i cere să se alăture mișcării pentru drepturile omului din Cehoslovacia, sunt de obicei considerate documentele principale ale Cartei românești, deși nu au fost aprobate în mod colectiv. Cu toate acestea, conținutul lor este cu siguranță spectaculos din cauza talentului lui Goma și, prin urmare, cel mai interesant de citat. Este deosebit de interesantă scrisoarea deschisă adresată lui Ceaușescu, în care autorul face o comparație între atitudinea sfidătoare a secretarului general al partidului în 1968, când părea să susțină Primăvara de la Praga, și tăcerea din 1977 din jurul Cartei 77. În această scrisoare, Goma l-a invitat pe Ceaușescu să-i urmeze inițiativa de a-și exprima solidaritatea publică cu cehii și slovacii care au semnat Carta 77. Printr-o frază mult citată, Goma a atras atenția destinatarului asupra simplului fapt că "în România, [doar] doi oameni nu se tem de Securitate, Excelenta voastră și eu." Astfel, Ceaușescu, la fel ca și el, era practic liber să le scrie semnatarilor Cartei, continua argumentul lui Goma. Văzând acest exemplu, toți românii ar fi fost capabili să-și depășească frica inerentă de Securitate și să urmeze exemplul lor. În ceea ce-l privea pe Ceaușescu, a subliniat Goma, scrisoarea ar fi ilustrat "consecvența cu declarațiile din 1968" și dorința reală a secretarului general de a "lupta pentru socialism, democrație și umanitate." În același timp, "România ar fi putut să participe cu demnitate la Conferința de la Belgrad [Follow-up al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki]." Textul acestei scrisori este atât amuzant, cât și batjocoritor; el este ilustrativ pentru talentul literar al lui Goma și este citat de majoritatea analiștilor datorită stilului neobișnuit pentru o scrisoare oficială (deși deschisă) adresată lui Ceaușescu. Scrisoarea a fost păstrată de Goma în copie și a fost confiscată de poliția secretă în 1977, în momentul arestării sale. Ea i-a fost returnat lui Paul Goma în 2005. Astfel, scrisoarea este acum parte a Colecției private Paul Goma din Paris, dar copii se găsesc în Arhiva CNSAS din București (ACNSAS, fond Infromativ, dosar I 2217/7) și la Open Society Archives Vera și Donald Blinken din Budapesta (OSA/RFE Archives, Romanian Fond, 300/60/5/Box 6, File Dissidents: Paul Goma).