Între scrisorile deschise adresate de Doina Cornea lui Ceauşescu se numără şi cea intitulată „Opriți dărâmarea satelor,” care a fost unul dintre textele ce au stârnit ecouri ample în străinătate. Scrisoarea se opunea aşa-zisului program de „sistematizare rurală,” care presupunea demolarea a peste 7,000 de sate din România (Ceaușescu 1989, 395). Cornea a redactat această scrisoare deschisă în iulie 1988 într-o perioadă când acest program se intensificase. Scrisoarea a fost, de asemenea, difuzată de Radio Europa Liberă în septembrie 1988 şi publicată apoi în ziarul francez Le Monde (Cornea 2006, 220).

În comparație cu alte scrisori deschise concentrate mai mult asupra unor reforme viitoare (precum cele privind sistemul de educație), această scrisoare deschisă are o notă mai mult „nostalgică” şi „orientată asupra trecutului,” deoarece abordează tema importanței habitatului şi a stilului de viață specific țăranului român, percepute în argumentația disidentei ca un element esențial a identității naționale (Petrescu 2013, 314). Această abordare era fundamentată pe lecturile sale din filosofii şi scriitorii români Lucian Blaga, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt, care şi-au dedicat o parte importantă din operă „spiritualității” satului românesc. Astfel, Doina Cornea şi-a plasat abordarea în tradiția culturală, care de la sfârşitul secolului al XIX-lea considera cultura țărănească ca un element cheie al identității naționale a românilor (Hitchins 1994, 298-299). Ca urmare, aceasta a considerat planurile lui Ceauşescu de a restructura majoritatea satelor din România ca o încercare de a distruge „sufletul națiunii.” Cornea a invocat, de asemenea, în argumentația sa faptul că habitatul rural românesc era parte a patrimoniului universal şi criticat demolările şi dintr-o perspectivă prezervaționistă. Din acest motiv, Cornea a cerut lui Ceauşescu să stopeze demolările şi să întreprindă o consultare a populației pe această temă. 

La sfârşitul scrisorii, Doina Cornea a inserat numele a altor douăzeci şi şapte de persoane, care se solidarizaseră cu inițiativa sa şi au acceptat ca numele să le fie menționat. Majoritatea acestor persoane era susținători ai activității sale de opoziție din Cluj, precum disidentul Iulius Filip (care adresase în 1981 o scrisoare deschisă de susținere a sindicatului liber Solidaritatea din Polonia, iar la sfârşitul anilor 1980 inițiase un sindicat liber şi la Cluj). Această scrisoare deschisă a mai fost susținută şi de un grup de muncitori din Zărneşti. Alături de interviurile acordate ziariştilor străini, această scrisoare a inspirat inițiativa colectivă Opération Villages Roumains (OVR), „cea mai amplă rețea transnațională de susținere a opoziției faţă de abuzurile regimului Ceauşescu,” care a încercat să stopeze demolările de sate din România prin încurajarea adoptării „simbolice” a unor sate româneşti aflate în pericol de demolare de către comunități rurale din Occident (Petrescu 2013, 317).