Între foarte puținele cadre care sunt luate de la înălțime, Lucian Ionică le enumeră pe cele realizate într-un loc central pentru evenimentele revoluționare de la Timișoara din decembrie 1989: fosta Piață a Operei, actualmente Piața Victoriei. Lucian Ionică menționează că nu a simțit, în mod real, niciodată vreo amenințare serioasă atunci când a încercat să facă fotografii și că, dimpotrivă, a avut un moment de mare oportunitate și generozitate chiar cu ocazia realizării fotografiilor de la înălțime. ”În cazul meu, teama pe care am avut-o că aș putea să întâmpin reacții ostile, s-a dovedit nejustificată. Nimeni nu s-a legat de mine, nimeni nu m-a împiedicat să fac fotografii. Dimpotrivă, la una dintre fotografii, am fost și beneficiarul unui concurs de împrejurări favorabile: în Piața Victoriei, pentru a prinde acea mulțime, nu puteam să fotografiez de jos. Trebuia să urc într-o clădire. Și am urcat în clădirea care e situată pe diagonală de clădirea Teatrului Operei, unde era pe vremuri un lactobar – acum e acolo MacDonalds – și pe fațada ei, sus, se văd încă urmele gloanțelor de la revoluție. Pur și simplu, am bătut la o ușă, la cineva și acel domn a acceptat să mă primească pe balcon. Și de acolo am făcut fotografii – una dintre fiind dintre cele mai cunoscute [fotografii] ale Pieței Victoriei/Operei de la revoluție. Am tras câteva cadre de acolo,” povestește Lucian Ionică.

Între aceste fotografii menționate de Lucian Ionică, una anume are chiar și după atât timp o semnificație foarte puternică pentru autorul ei: ”Din balcon am făcut mai multe fotografii, dintre care și una pe care eu aș vedea-o transformată într-un monument. Sigur, ar trebui ca un artist plastic, un sculptor să vrea să facă lucrul acesta. Acolo exista și cred că exista și acum o instalație electrică. E o instalație închisă într-o cutie, ca un pătrat de 70cmX70cm, cu înălțime de vreo 2m. Ei bine, pe suprafața aceea erau cinci persoane, ca într-o statuie vivantă. Imaginea este, și vizual, și simbolic, foarte puternică. Ca și cum ar sta pe un piedestal oameni, oameni simpli pe un piedestal. O lucrare în stil realist dacă s-ar face după această fotografie, ar arăta, după părerea mea, acea dorință a oamenilor și de a vedea și de a participa la ceea ce se întâmpla acolo. ”