În urma ședinței de judecată din cadrul procesului lui Viktor Koval, la 27 august 1982 Secția Penală a Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești a emis o decizie specială (opredelenie) cu privire la cazul acestuia. De fapt, acest document reprezenta un echivalent care înlocuia sentința oficială. Urmând modelul obișnuit al acestor acte judiciare, instanța sublinia că acuzatul manifesta o „atitudine ostilă” față de puterea sovietică. În cazul lui Koval, acest comportament deviant se datora, chipurile, „percepției false a realității sovietice”, care i-ar fi fost formată inculpatului de „ascultarea sistematică a emisiunilor posturilor de radio anti-sovietice Vocea Americii, Radio Europa Liberă, Deutsche Welle, BBC etc.” În continuare, documentul prezenta un rezumat al principalelor activități anti-regim ale inculpatului, pe care acesta le-ar fi întreprins în perioada 1977-1982. Aceste activități cuprindeau, printre altele, criticile sale privind „democrația sovietică”, refuzul său de a participa la alegerile pentru Sovietul Suprem al URSS, condamnarea minciunilor și manipulărilor informaționale promovate de presa sovietică, atitudinea sa critică față de politica externă sovietică, în general, și față de invazia sovietică a Afganistanului, în special. Cel mai important punct al acuzării se referea la sprijinul său deschis pentru mișcarea inițiată de sindicatul Solidaritatea din Polonia. Comparația dintre sistemul politic sovietic și structura politică a țărilor occidentale reprezenta o temă constantă în conversațiile lui Koval cu colegii săi de serviciu, ceea ce a fost demonstrat de numeroasele depoziții ale martorilor menționate în acest document. Koval era, de asemenea, conștient de faptul că statul sovietic nu garanta drepturile civile fundamentale ale cetățenilor săi. Această temă reprezenta un alt subiect preferat al lui Koval, care s-a evidențiat în mod repetat în timpul anchetei. Autoritățile au fost deosebit de alarmate de criticile generale formulate de Koval cu privire la sistemul sovietic, în ansamblu. Probele materiale descoperite în timpul perchezițiilor apartamentului lui Koval au contribuit, de asemenea, la decizia finală a instanței de judecată, potrivit căreia inculpatul „a săvârșit acțiuni periculoase din punct de vedere social”, care cădeau sub incidența prevederilor articolului 203, alineatul 1 din Codul Penal al RSS Moldovenești („răspândirea calomniilor și minciunilor cu scopul de a discredita statul sovietic și ordinea socială din URSS”). Cu toate acestea, pe baza concluziilor evaluării psihiatrice, instanța a constatat că Viktor Koval prezenta semne evidente ale unei boli psihice, însoțite de tulburări de personalitate. El a fost declarat inapt din punct de vedere psihic și, astfel, a fost scutit de răspunderea penală. Koval a fost trimis într-o instituție psihiatrică specializată din orașul Dnepropetrovsk (Ucraina) pentru „tratament medical forțat”. Majoritatea materialelor și documentelor aparținându-i lui Koval au fost confiscate de KGB și păstrate temporar ca parte a dosarului său, iar restul obiectelor i-au fost restituite soției sale. Acest caz este unul dintre cele mai elocvente exemple privind aplicarea psihiatriei punitive pe teritoriul RSSM, în perioada sovietică târzie. Opoziția politică a lui Koval față de regim, deși nu a depășit niciodată nivelul individual, a fost percepută ca suficient de periculoasă pentru a justifica aplicarea unor măsuri represive dure, camuflate de retorica aparent „umană” a unui caz medical.