Arhiva şi Biblioteca Bisericii Negre reprezintă una dintre cele mai valoroase arhive confesionale din Transilvania şi o însemnată instituţie culturală a saşilor din Braşov, care are în custodie un bogat patrimoniu arhivistic şi de carte veche (secolele XVI-XVII). Acest patrimoniu cultural a fost acumulat şi administrat anterior de instituţii tradiţionale ale saşilor precum Liceul Honterus, capitlul Ţării Bârsei sau Consistoriul districtual evanghelic al Ţării Bârsei. Între fondurile de mare importanţă istorică deţinute de instituţie merită menţionate fondul Joseph Franz Trausch (1795-1871), fondul Markus Fronius (1659-1713), fondul Hans Otto Roth (1890-1953) şi fondul Oskar Netoliczka (1865-1940).

Arhiva şi Biblioteca Bisericii Negre au fost create în anul 1958 sub numele de Arhiva Comunităţii Honterus în baza unei legi din 1957, care reglementa regimul arhivelor confesionale aflate în posesia bisericilor. Această lege avea scopul de a crea cadrul legal pentru funcţionarea unor arhive care în numeroase cazuri existau deja în mod neoficial. De asemenea, autorităţile urmăreau scoaterea la lumină a unor fonduri arhivistice ascunse după 1945 de către biserici de teama confiscărilor. Activitatea noilor instituţii urma a fi monitorizată de către Arhivele Statului. Înfiinţarea Arhivei şi Bibliotecii Bisericii Negre a avut loc după o perioadă (1945-1958) în care majoritatea instituţiilor culturale ale saşilor din Braşov au fost închise şi patrimoniul lor naţionalizat de către autorităţile comuniste.

Momentul cel mai dificil a fost în anul 1945, când trupele de ocupaţie sovietice au aruncat în stradă arhiva şi biblioteca liceului Honterus deoarece clădirea a fost transformată în spital militar. Populaţia oraşului a reuşit să salveze o parte a documentelor şi cărţilor formând un şir uman care le-a purtat din mână în mână şi le-a adăpostit în podul Bisericii Negre din Braşov, una dintre cele mai importante biserici gotice din Transilvania. În 1948, Arhivele Statului au naţionalizat o mare parte a documentelor şi cărţilor vechi aflate în custodia Bisericii Evanghelice din Braşov. Totuşi, o serie de fonduri au scăpat acestei naţionalizări din 1948, datorită atât lipsei de pregătire a angajaţilor Arhivelor Statului, care au fost incapabili sa le evalueze corect, cât și abilității angajaţilor Bisericii Evanghelice de a le tăinui. Zece ani mai târziu, în momentul înfiinţării Arhivei şi Bibliotecii Bisericii Negre, contextul politic se schimbase în urma deciziei autorităţilor comuniste de a lua o serie de măsuri în vederea reintegrării în societate a minorităţii germane după o perioadă de măsuri discriminatorii. Imediat după înființare, Arhiva şi Biblioteca Bisericii Negre au preluat patrimoniul arhivistic şi de carte veche a liceului Honterus şi arhivele locale ale Bisericii Evanghelice, care au scăpat procesului de naţionalizare din 1948. Un rol cheie în organizarea noii instituţii l-a avut Gustav Markus, fostul proprietar al editorii Corvinus, care a arhivat în perioada 1958-1962 cea mai mare parte a fondurilor noii instituţii. Markus a avut, de asemenea, un rol important în salvarea şi includerea în arhivă a unor fonduri create de personalităţi considerate “inamici” ai noului regim, precum Hans Otto Roth, sau legate de  acţiuni de opoziţie faţă de naţionalizările întreprinse în perioada 1945-1948.

În perioada 1958-1976, fondurile Arhivei şi Bibliotecii Bisericii Negre au fost accesate de cercetători din România, Republica Federală Germană şi Ungaria. Ca urmare a Decretului 471 din 1971, care prevedea preluarea de către Arhivele Statului a acelor fondurilor arhivistice care nu aveau legatură directă cu activitatea curentă a bisericilor, Arhiva şi Biblioteca Bisericii Negre au fost nevoite să cedeze autorităţilor cele mai vechi şi valoroase fonduri (Șindilariu 2005, 50-52). Ca urmare a acestor schimbări, Arhiva şi Biblioteca Bisericii Negre s-au transformat dintr-o instituţie deschisă publicului larg într-un serviciu arhivistic destinat activităţilor interne ale parohiei evanghelice Honterus. Această situaţie a durat până în 2005, când sub coordonarea istoricului şi arhivistului Thomas Șindilariu instituţia a fost restructurată şi a revenit la scopul ei iniţial. Arhiva şi Biblioteca Bisericii Negre. De atunci fondurile arhivistice au fost accesate de numeroşi cercetători din România, Germania, Ungaria, Elveţia şi Marea Britanie.