O mică parte a documentației tematice care se găsește stocată, originar, în arhiva de istorie orală a Memorialului Sighet a fost convertită și distribuită sub forma a două audiobook-uri tematice. Cronologic, Țăranii și comunismul a fost lansat primul, în anul 2009, pentru a marca 60 de ani de la începuturile colectivizării comuniste a agriculturii din România. Pe acest suport sunt stocate 10 interviuri cu ţărani martori ai procesului de colectivizare. Interviurile fac parte din arhiva de istorie orală a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Selecția și montajul acestor mărturii a fost făcută de Andreea Cârstea, iar ilustrația muzicală îi aparține artistului Grigore Leșe. Pe coperta a patra a acestui audiobook, Romulus Rusan realizează o emoționantă caracterizare a schimbărilor profunde pe care colectivizarea comunistă și implicita distrugere a proprietății private asupra pământului le-au produs asupra identității sociale a țăranilor, asupra stilului lor de viață și, nu în ultimul rând, asupra mentalităților și comportamentelor lor. ”Au fost mereu pe câmpul de luptă. Au luptat cu tătarii, cu turcii şi ruşii, cu secetele şi inundaţiile, cu ’birăii’ şi activiştii, cu birurile şi cotele. Au fost mereu învinşi şi învingători, căci sacrificiul lor a hrănit mereu continuitatea istoriei. Lupta cu comuniştii i-a înfrânt însă definitiv, căci le-a luat distrus nu numai vieţile, ci şi rădăcinile. Fără pământ, ţăranii şi-au pierdut definiţia [identitatea]. Şi-au luat lumea în cap venind la oraş şi lăsând pământul şi gospodăria pe capul femeilor şi copiilor, iar recoltarea în seama studenţilor şi soldaţilor. Cei rămaşi la lucrul câmpului au început să ’fure’ din avutul obştesc, care era de fapt propriul lor avut, luat cu forţa. Astăzi, jertfa ţăranilor răsculaţi în 1949-1950 rămâne un episod romantic. Răzmeriţele finale din 1960-1962 seamănă cu asediile medievale. Ziua din aprilie 1962, când a fost decretată colectivizarea [încheiată], seamănă cu căderea Constantinopolului. Aşa cum picturile din Aya Sofia ilustrează o lume străină de cea de care urma să vină, ţăranii se proiectează în realitatea timpului nostru ca nişte martiri fără aureole. Răpuşi de glonţ sau de ideologie, sunt cele mai numeroase şi inocente prăzi ale comunismului,” conchide Romulus Rusan trista poveste a colectivizării lumii rurale din România comunistă.