Pe baza materialelor care se regăsesc în arhiva de istorie orală a Memorialului Sighet, a fost lansat în 2011 al doilea audiobook sub titlul Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan. Lansarea audiobook-ului a fost prilejuită de împlinirea a 60 de ani de la deportările masive din vestul României, de la granița cu Iugoslavia, către Bărăgan, o câmpie uriașă din sudul țării, care  la vremea aceea era aproape complet pustie, o veritabilă Siberie prin izolarea de restul țării și densitatea minimă a locuitorilor. Titlul face aluzie la faptul că acest eveniment a avut loc pe 17-18 iunie 1951, chiar în ziua când se sărbătoreau Rusaliile, în a șaptea duminică după Paște calculată conform metodei folosite de Biserica Ortodoxă. Acest document multimedia include 20 de fragmente din 17 interviuri din arhiva de istorie orală a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Selecția mărturiilor a aparținut Andreei Cârstea și Angelei Bilcea. Montajul a fost realizat de Andreea Cârstea, iar ilustrația muzicală de Grigore Leșe. Audiobook-ul a fost realizat în cadrul proiectului Memoria deportărilor din România, finanțat prin programul ”Europa pentru cetățeni: Memoria europeană activă” al Comisiei Europene.

Romulus Rusan, care a coordonat a cest proiect, descrie astfel drama prin care au trecut cei deportați fără vină, fără niciun preaviz, fără posibilitatea de a scăpa de consecințele acestei acțiuni arbitrare, care îi viza pe toți cei bănuiți că ar fi putut simpatiza cu politica liderului comunist din țara vecină Iugoslavia, Iosip Broz Tito, aflat deja în conflict deschis cu liderul Uniunii Sovietice, Iosif Vissarionovici Stalin: ”Deportările din Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, reprezintă unul (şi cel mai bestial) dintre numeroasele proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan pregătit timp de trei luni, cu precizie diabolică, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 17/18 iunie, fără nici un anunţ prealabil, peste 44.000 de oameni, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei, născut abia cu două zile înainte). După un drum tărăgănat, de două săptămâni, zăvorâţi în vagoane de animale, deportaţii au fost depuşi în câteva gări din Bărăgan, de unde camioanele i-au purtat în 18 puncte diferite ale deşertului de stepă. Lăsaţi sub cerul liber, sub soarele năucitor de vară, au trebuit să-şi pregătească pentru început bordeie sub pământ, ca în comuna primitivă. În anii următori şi-au construit case mai arătoase şi au desţelenit pământurile virgine. Au reuşit astfel să-şi procure hrana pentru ei şi pentru animalele din curte, biruind sărăcia şi izolarea, supravieţuind ca nişte Robinson Crusoe ai secolului XX.” Bunicii unuia dintre autorii acestui text au fost printre cei deportați intempestiv în acea neagră noapte de Rusalii, dintr-un sat de lângă Timișoara, unde ajunseseră după refugiul din Basarabia. Lăsând pentru a doua oară în urmă casa și tot avutul, au fost mutați forțat în mijlocul Bărăganului, unde au ajuns cu ceea ce au putut împacheta repede și căra cu ei, unde au primit doar o ușă și două fereastre, ca să-și facă singuri o casă din chirpici și stuf până la venirea iernii, unde au fost nevoiți să-și reorganizeze întreaga existență în mijlocul unei câmpii pustii și aproape lipsite de surse de apă. Copiilor lor au scăpat de deportare doar pentru că în acel moment se aflau la facultate la București. Ca să nu urmeze soarta părinților lor, și-au falsificat actele de naștere pentru a-și schimba numele și locul de origine din Basarabia, care a reprezentat și unul dintre motivele includerii părinților lor pe lista deportaților. Românii din Basarabia, care se refugiaseră la sfârșitul războiului ca să scape de regimul sovietic și erau implicit considerați de regimul comunist din România drept anti-staliniști şi potențiali titoiști, au constituit al doilea grup ca mărime dintre categoriile deportate în Bărăgan in iunie 1951.