Pe parcursul anilor petrecuți în exilul francez, când Mihnea Berindei a jucat rolul unui intermediar intelectual important, chiar crucial, între mișcarea de opoziție din România, pe de o parte, și mass-media și cercurile politice occidentale, pe de altă parte, el a acumulat o arhivă substanțială și o bogată bibliotecă. Aceasta din urmă a fost donată către Institutul de Istorie A. D. Xenopol al Academiei Române din Iași, cu puțin timp înainte de moartea lui Berindei, în 2016. Biblioteca este compusă din peste două mii de titluri de carte și periodice, axându-se, în special, pe principalele interese profesionale și academice ale fondatorului său, inclusiv pe specializarea sa de bază, în domeniul studiilor otomane. Biblioteca reflectă și interesul său constant pentru perioada napoleoniană. Aceste subiecte reprezintă, în consecință, o parte semnificativă a materialelor bibliotecii. Totuși, prezenta colecție ad-hoc se axează în mod exclusiv pe publicațiile relevante nemijlocit pentru istoria și evoluția politică a României comuniste și a altor țări din blocul sovietic. Subiectele abordate de aceste publicații includ anumite lucrări generale dedicate istoriei recente a României și altor țări socialiste, lucrări analitice privind istoria și viața politică a țărilor din blocul sovietic după al doilea război mondial, texte privind mișcarea de disidență și evoluția acesteia în timpul regimurilor comuniste, diverse memorii și jurnale personale ale activiștilor și exilaților anti-regim etc. Multe cărți din colecție includ autografele autorilor și dedicațiile acestora către Mihnea Berindei, subliniind legăturile strânse dintre ei și rolul său în sprijinirea lor în timpul exilului. Acest lucru este relevant, în special, în cazul disidenților importanți, sporind valoarea istorică a acestor materiale. Pe lângă fondul de carte, Berindei a adunat de-a lungul anilor și o colecție substanțială de periodice, publicate, în principal, în Franța fie de anumiți exilați originari din Europa de Est, fie de intelectuali francezi interesați de această regiune. Berindei însuși a fost membru al colegiului de redacție sau colaborator permanent la unele dintre aceste reviste și publicații (în special, L’Alternative, La Nouvelle Alternative sau L’Autre Europe). Aceste materiale sunt relevante pentru orizontul intelectual al fondatorului colecției, dar reprezintă, de asemenea, resurse valoroase pentru cercetătorii interesați de istoria Europei de Est în perioada comunistă.
Cărțile legate de istoria și viața politică a României comuniste și a altor țări est-europene ar putea fi împărțite în două mari categorii. Cel mai relevant tip de materiale este format dintr-un șir de publicații tipărite în Occident, uneori în exil, de istorici / politologi profesioniști sau de către unii membri ai exilului anti-comunist care și-au scris memoriile și amintirile. Cel mai mare număr de astfel de lucrări a fost publicat la Jon-Dumitru Verlag din München, editura cu impactul cel mai important pentru comunitatea românească din exil, în special începând cu anii 1970. Printre principalii autori din această categorie fac parte, de exemplu, Ion Dumitru, Doru Novacovici, Constantin Dumitrescu, Noel Barnard, Remus Radina etc. Din același tip de publicații făceau parte și lucrările lui Ghiță Ionescu, Vlad Georgescu, Pavel Cîmpeanu, Michael Shafir, Claude Karnoouh sau Andrey Amalrik, care încercau să construiiască o argumentare mai analitică. Aceste publicații aparțineau, în cea mai mare parte, genului de lucrări științifice serioase și solide, în pofida respingerii și condamnării regimului comunist din România și din alte țări socialiste de către acești autori, din motive ideologice. O subcategorie distinctă era cea a rapoartelor și sintezelor generale referitor la situația din domeniul drepturilor omului în România și în alte țări ale blocului sovietic. Aceste documente erau elaborate de către personalul și experții organizațiilor internaționale pentru apărarea drepturilor omului (de exemplu, Helsinki Watch, Human Rights Watch, Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa etc.). Al doilea tip de publicații cuprinde un mare număr de lucrări apărute în România după 1990, care conțin reflecții asupra regimului și analizează perioada comunistă. Majoritatea acestor lucrări au fost scrise de către cei mai importanți disidenți români și alți activiști anti-regim din cadrul comunității românești din exil, precum ar fi: Gabriel Andreescu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Mihai Botez, Dorin Tudoran, Doina Cornea, N. C. Munteanu, Vasile Paraschiv, Matei Călinescu etc. Deși unele dintre aceste lucrări nu au fost elaborate în timpul perioadei comuniste propriu-zise, ele reprezintă surse valoroase pentru cercetătorii interesați de epoca respectivă și oferă adesea un înalt grad de auto-reflecție asupra activităților anti-regim desfășurate de autorii lor înainte de 1989. Unul dintre cele mai relevante exemple în acest sens este ediția, în două volume, a scrisorilor trimise către postul de radio Europa Liberă de către diferiți cetățeni români în perioada 1979-1989. Această lucrare a fost publicată de Mihnea Berindei și de fostul disident Gabriel Andreescu (Ultimul deceniu comunist: Scrisori către Radio Europa Liberă, Iași, Polirom, 2010-2014). Colecția de cărți conține, de asemenea, un șir de volume care se referă la „Primăvara de la Praga” din 1968 și la mișcarea Solidarității din Polonia, de la începutul anilor 1980. Acest lucru demonstrează interesul constant al fondatorului colecției pentru mișcările de opoziție care au apărut și s-au desfășurat în Europa Centrală.
Cea de-a doua parte a colecției cuprinde o selecție reprezentativă ale unor periodice publicate în Franța în anii 1970 și 1980, majoritatea cărora fie erau explicit dedicate evenimentelor și proceselor politice din Europa Centrală și de Est, fie manifestau un anumit interes pentru această regiune. Mihnea Berindei a fost implicat activ în multe dintre aceste proiecte editoriale, fie ca membru al colegiului de redacție, fie drept colaborator permanent (este vorba, în special, de revistele L’Alternative, La Nouvelle Alternative și L’Autre Europe). În afară de aceste trei reviste, care sunt reprezentate aproape în întregime în cadrul colecției, Berindei a adunat, de asemenea, numere ocazionale ale altor periodice care se ocupau, sporadic sau nu, de Europa Centrală și de Est, de exemplu: Cahiers de l’Est, Revue des Etudes Roumaines, Le Courrier des Pays de l’Est, L’URSS et l’Europe de l’Est, La Nouvelle Europe, Diagonales Est-Ouest, Politique Internationale sau Uncaptive Minds. Revista L’Alternative, de exemplu, publicată între anii 1979 și 1985, urmărea cu atenție principalele evoluții din țările comuniste, tipărind articole generale, priviri de sinteză, texte analitice, anumite documente relevante, precum și lucrări ale disidenților importanți din est. De asemenea, revista acorda o atenție deosebită problemelor legate de drepturile omului și includea o „cronică a evenimentelor curente”, menită să îi informeze pe cititorii din Occident despre principalele evenimente remarcabile din regiunile aflate dincolo de Cortina de Fier. Colecția de reviste adunată de Berindei reprezintă unul dintre cele mai substanțiale fonduri de acest gen din România. Ea este deosebit de importantă pentru reconstituirea activităților exilaților est-europeni aflați în Franța pe parcursul ultimului deceniu al existenței regimurilor comuniste est-europene.
Materialele donate de către Mihnea Berindei vor forma un fond de carte separat în cadrul bibliotecii Institutului de Istorie A. D. Xenopol. Ca urmare a dorinței fondatorului, biblioteca sa va rămâne intactă, reflectând în continuare interesele și preocupările sale profesionale. Prezenta colecție ah-hoc include, însă, materialele legate de istoria comunismului, punându-se un accent deosebit pe mișcările de opoziție din România și din alte țări est-europene. Alături de arhiva lui Mihnea Berindei, biblioteca sa va constitui o resursă extrem de valoroasă pentru cercetătorii interesați de acest subiect și pentru publicul larg.