The Scriptum.cz web archive provides access to various non-commercial and online Czech exile and samizdat periodicals. This is a unique collection of works that are often not accessible anywhere and are constantly being refilled.

(24 Augustus - 23 September, 2007, curator: István Juszuf Antal) The first and only exhibition focusing on the history of Hungarian performance art. The preliminary research was supported by Artpool, and during the exhibition, several recordings of the video archive were projected.

Oral History of Homosexuality in Croatia was published in December 2007 by the Domino Association. The volume was a result of an extensive research project that documented gay and lesbian personal stories about their private and public lives in Croatia. Before Oral History, little or no written sources had existed about gays and lesbians, so the aim of the research was to fill this gap and also provide these marginalized communities a platform to retell their historical and social experiences from their own point of view. Many researchers, activists and volunteers worked on the research and publication, with Karmen Ratković, Amir Hodžić and Nataša Bijelić formulating the methodology, while Gordan Bosanac and Zvonimir Dobrović coordinated the whole project and edited the subsequent published volume. On over 250 large-format pages, the book provides a selection of minimally edited and thematically sorted interviews with twenty-five people who had had homosexual experiences of some sort in their lives. Some among them had lived their gay or lesbian identities since early adolescence; others had only sporadically engaged in same-sex sexual and romantic relations; and some lived in heterosexual marriages publicly, while having homosexual relations privately. The oldest interviewees were born in 1945, and the youngest one in 1976. Therefore, their autobiographical accounts cover the span from the early 1960s up until the early 2000s. The interviews, in audio-recorded format on CDs, as well as their transcripts, are part of the History of Homosexuality in Croatia Collection, and are kept at the Domino Association’s premises. The original audio recordings are not available to the public or to researchers because the interviews were conducted with the proviso that they would be used for this project specifically, with the final outcome of a published volume. However, Domino will consider the possibility of making them accessible to researches sometime in the future, but the names of the respondents will remain anonymous. The first part of the publication consists of sections entitled “Identity,” “Coming Out,” “Intimacy,” and “Sex.” These tell the personal stories about first sexual encounters, falling in love, constructing one’s own gender/sexual identity and eschewing heteronormativity. The second part deals much more with the “The Public/Political Sphere,” while the third bears the title “Historical Reader.” The focus here is on power relations in the community, homophobia, discrimination, political events, practices of institutional exclusion, and media representation. The personal accounts include memories of, for instance, same-sex sexual experiences while in compulsory military service in the Yugoslav People’s Army (even with senior officers); police raids in spaces where gays socialized in the 1970s and 1980s, i.e. in Zagreb bars such as Bacchus; experiences with health-care workers in the context of the widespread medicalization of homosexuality. Respondents also reminisced about the “gay trials” from the 1950s; the subsequently more progressive social climate, with the 1980s as a time of diminishing homophobia, a gradual shift in media discourse and emergent strategies of socially affirming public visibility, and the first gay and lesbian organizations. The volume contains a high number of illustrations, among which 56 scanned documents such as covers of books about homosexuality, fliers and other materials printed by the first lesbian and gay organizations, and press articles on homosexuality from the popular magazines in the 1980s such as Start, Danas and Polet. In 2016, with the financial support of the Erste Foundation, the book was translated into English by Dean Vuletic (Dobrović, Zvonimir and Gordan Bosanac, eds. 2016. An Oral History of Homosexuality in Croatia. Zagreb: Domino).

Prima mare expoziție a lui Andrei Pandele, organizată la Teatrul Național de Ordinul Arhitecților din România cu sprijinul Muzeului Național de Artă Contemporană, a avut o influență semnificativă asupra parcursului său ulterior și un impact public neașteptat. ”Am avut o expoziție în 2007-2008 care aproape mi-a schimbat viața”, mărturisește Andrei Pandele. ”Titlul era ’Fotografii interzise și imagini personale.’ Au fost printate 256 măriri 50x75cm, dintre care expuse 194 , la etajul al treilea al Teatrului Național, în 6 săli însumând 1642 mp. A fost expusă publicului între 20 decembrie 2007 și 20 martie 2008. În ultimele două zile era coadă la intrare, și în săli, un număr de vizitatori record înregistrat de Muzeul Național de Artă Contemporană. Unele media au considerat-o drept evenimentul cultural al anului.” Cu altă ocazie, Andrei Pandele a mărturisit despre această expoziție: ”Am avut nişte impresii scrise de mai multe categorii de oameni. Unele absolut şocante. De exemplu, niciodată n-am văzut să scrie copii. Ei, de data asta au fost cel puţin cinci sau zece. Un text suna cam aşa: ’Sunt Nelu, am 8 ani. Ne-a plăcut. Scriu eu, mama plânge.’ Alt gen de text a fost: ’Ce expoziţie incredibilă. Copilăria mea pe pereţi.’ Al treilea gen de text suna: ’Să-ţi fie ruşine. Ţi-ai denigrat ţara! Noi am vrut binele.’ Nesemnat” (Adevărul 2018). Într-adevăr, fotografiile prezentate publicului la expoziția ”Fotografii interzise și imagini personale,” publicate în același an în volumul omonim, sunt mărturii ale vieții cotidiene din ultimii ani ai comunismului din România, care sunt șocante pentru cei care nu au trăit acei ani și zguduitoare pentru cei care au supraviețuit acelei perioade de criză. Ele reflectă absurdul cotidianului mutilat de penurie, arbitrariul distrugerii Bucureștiului, reducerea vieții oamenilor la o existență cvasi-animalică. La aproape două decenii de la Revoluția din 1989, fotografiile din această expoziție au amintit vizitatorilor nu numai de natura inumană a regimului Ceaușescu, ci și de dificila ieșire din comunism a României.

Republicarea volumului în 1981 și publicarea materialului de dialog înregistrat al Macskarádió (Radioul Pisicii), având atașat materialul audio original pe CD, a fost realizată în 2007 de Péter Egyed. Noua ediție a omis subtitlul explicativ “povestiri fantastice.” Volumul a fost dedicat persoanei lui István Darkó, dar a urmărit să susțină opinia lui Egyed, conform căruia literatura maghiară din Transilvania era mult mai bogată decât în aparență. Creația lui Darkó reprezintă literatura, și din punctul de vedere al conștiinței de sine. El și-a luat foarte în serios meseria de actor. Aceasta a însemnat pentru el nu numai că a jucat un rol pe scenă, dar a fost și actor în viața de zi cu zi, în care s-a jucat pe sine sau pe un István Darkó mai bun. În volum, în scrierea intitulat A színész (Actorul), și-a clarificat rolul de actor / scriitor, adică relațiile sale intelectuale în legătură cu percepția / opinia / interferența / acțiunea: “Nu știu dacă cititorii, printre care sunt, în mod sigur, și ascultători de radio, de asemenea,” scria el “au observat că în emisiunile de la Macskarádió (Radioul Pisicii) (mă gândesc la transmisiunile live sau la relatările de la fața locului), când un fel de tăcere apare... prezența ei se zărește acolo [...] Acest OM nu spune nici un cuvânt, ne observă, ne vede fiecare șmecherie, vede licăririle ambigue în ochii noștri, sare asupra gândurilor imediat ca o panteră ... așa că ar trebui să avem grijă, vă rog! [...] Pentru el nu este mare lucru să sesizeze pânza de păianjen lipită de capul nostru.”

Vons.cz is a unique digital collection of archive materials related to the VONS association, which aimed to track and publish cases of political prisoners and other people persecuted for political reasons. All digitized archives are accessible on the web.