The 490-page volume Tény és titok. Szabó Lajos összegyűjtött írásai és előadásai [Fact and Secret. The Collected Writings and Presentations of Lajos Szabó] was published in 1999 by Pannon Panteon in Veszprém, Hungary, edited by Attila Kotányi, György Kunszt, and Lajos Kőszegi. Transcriptions were made by György Kunszt, László Surányi, Ádám Tábor, and Béla Tábor.

Patrimoniul de imagini, fie ele fotografii, fie imagini video, din colecția privată Mirel Leventer a fost explorat în cadrul mai multor emisiuni de la Televiziunea Română. Totul a început în 1999, povestește Mirel Leventer: ”La un moment dat, Doru Ionescu, realizator al emisiunii Remix la televiziunea publică, mi-a luat urma, din aproape în aproape, și, în 1998 sau 1999, am început să colaborăm.  Mi-a spus că îl interesează arhiva mea, dar că nu îmi poate plăti drepturi de autor. I-am spus că nu mă interesează să mi se plătească așa ceva, că în spatele a ceea ce am eu există un brand – Cineclub A – și că nu pot să iau bani pe ele. În cele din urmă, ne-am întâlnit. Eu am venit cu proiectorul meu de 8 mm și el a venit cu o cameră video performantă. Filma peretele, atunci când proiectam. Practic, a filmat tot ce aveam. Nu aveam un convertor – acum ar fi mai simplu de obținut așa ceva, atunci existau doar în Occident și erau foarte scumpe. Fapt e că a găsit această soluție și le-a așezat pe încă un suport, mult mai solid decât ceea ce era inițial. Filmate de pe perete, filmele acestea arată cumva ca la începuturile cinematografiei.” Filmele au fost difuzate, trei ani la rând, în emisiunile lui Doru Ionescu, de la Televiziunea Publică. Mirel Leventer era creditat, în cadrul acestor emisiuni, ca fiind custodele filmelor din perioada de glorie a Clubului A din București. De fiecare dată când se difuza una dintre filmările din colecția sa, pe generic se scria: ”mulțumim, Mirel Leventer, Cineclub A”.

”Doru Ionescu are și o pasiune de a căuta, e un fel de arheolog al muzicii – ani de zile căutase imagini cu anumite formații care au cântat câțiva ani și care nu mai existau niciunde. Ei bine, pe filmele mele a găsit destul de multe asemenea momente și nume. Dintr-odată, îi vede la mine: cum erau atunci, cu părul lung, cu blugi, cum cântau ei prin cluburi. A fost o mare bucurie pentru el. Și pentru mine, de fapt, căci am putut să restitui, astfel, o parte importantă din istoria muzicii rock, folk și pop de la noi. A găsit acolo FFN – Formația Fără Nume. Niciunde altundeva nu mai existau imagini cu ei. Era ca și cum li se ștersese urma; dar nu, pe filmele de la mine s-a mai păstrat câte ceva,” povestește Mirel Leventer. Inițial, filmele copiate după cele din colecția privată Mirel Leventer au fost conservate pe casete video, apoi au fost puse pe CD-uri și digitizate. Unele dintre emisiunile în care apar selecțiuni foto și video din această colecție privată sunt difuzate și în prezent pe postul național de televiziune, în reluare.

The book My Dossier, Pardon, Biography. Bulgarian Modernizations (1930s to 1960s) - ideologies and identities was published in 1999. It contains 20 autobiographical narratives from southwestern Bulgaria, collected through the biographical interview method by members of the Balkan Society for Autobiography and Social Communication (Petar Vodenicharov, Kristina Popova, Anastasia Pashova). By collecting and publishing popular autobiographical histories, the Society aims at developing sensitivity for the life of "ordinary" people who did not belong to the communist power structures, nor to prominent dissident circles. The memories of the interviewed people born in the first decades of the 20th century, most of them in southwestern Bulgaria, reflect social realities from different periods of state socialism and the period of transition in the early 1990s. The narratives reveal experiences of and resistance against collectivization, the experiences of persecution due to social or ethnic origin, the outcome of the religious policy of the communist party and forms of everyday opposition against it. The autobiographical narratives show the pressure of the official biographical norms and tropes of the communist period which have influenced autobiographical narratives and private life: traces of keeping secret dangerous moments, the concealment of an "inappropriate" childhood, and its "forgetting" in the family narrative. But they also powerfully reveal forms of narrative and practical resistance as ways of asserting one's own identity.