The Libri Prohibiti’s collection of foreign samizdat monographs and periodicals contains mainly Slovak and Polish samizdat literature. Russian samizdat and periodicals from the former German Democratic Republic are marginally represented.

In 1990-1991, the Museum of the History of Riga and Navigation put on an exhibition about student organizations before the Soviet occupation in 1940. Artefacts were displayed in the exhibition that could not be displayed before for political reasons: flags and other attributes of fraternities and other student organizations, as well as many photographs showing their traditions and activities, including pictures from the collection of photographic negatives of Krišs Rake (1897-1965), which was acquired by the museum at the beginning of the 1970s.

27 September - 10 November 1990

Franklin Furnace, New York

The exhibition presented 32O Hungarian, Polish, Czechoslovak, East-German, and Romanian publications from the period between 1956-199O. Since the selection was not confined to political publications in the literal sense, it included a remarkably rich array of materials from the perspective of artistic forms: self-publishing, political, cultural, and art books, book series, reviews (AL, AB HIRMONDO, BESZÉLŐ, Cseresorozat, TANGO, Világnézettségi Magazin etc., and publishers: ABC, ARTPOOL, HITEL Független Kiadó, KRAG, M.O, SzNOB International, SNTL, WSH etc./ and a number of cassettes, stickers, posters, pins, badges, T-shirts, arm badges, documention of various illegal street actions, etc.)

Curators: John P. Jacob and Tibor Várnagy

The material belongs to the final stages of the ecological protests – in 1990 and 1991. The request for international assistance on resolving the environmental problem was one of the ways, sought by the citizens of Ruse in finding a solution to their predicament. Along with numerous petitions to international organizations and media that covered the issue, this bilingual black banner with white-paint letters was one of the most direct expressions of the desire for international help. The banner was donated by Iskra Pencheva, a participant of the ecological protests, to the Rousse Regional Museum of History in 1991.

Volumul scris de Dan Petrescu împreună cu Liviu Cangeopol este, fără îndoială, una dintre cărțile de referință ale disidenței românești. Tematica ei este una extrem de generoasă și, fie în mod explicit, fie în mod implicit, aceasta este subsumată valorilor democrației liberale și ale ”societății deschise.” Cartea a fost începută în primăvara lui 1988 și terminată în același an, în toamnă. La puțin timp după ce a fost terminată, conținutul ei a fost înregistrat pe cinci casete audio. Ulterior, benzile au fost scoase din carcasele de plastic și transportate, după o călătorie tensionată, în Occident prin intermediul lectorului străin de italiană, Anna Alassio, care fusese afiliată Universității din Iași. ”Audiobook, avant la lettre. Din vremea comunismului. Cartea, în forma ei citită, a durat preț de cinci casete. Dar nu era încă suficient să facem așa ceva. Atunci am demontat casetele și am scos benzile, așa încât, la transport, să ocupe un volum cât mai mic și să nu semene cu nimic din ceea ce scosesem înainte. Rolele astea făceau un volum foarte mic, puteau fi ascunse foarte ușor și apoi puteau fi remontate cu mare ușurință. Ceea ce, grație lui Dan Alexe, s-a și întâmplat ulterior. Dar nu înainte de alte peripeții. Italianca s-a dus cu casetele la unii dintre membrii exilului românesc și inițial aceștia i-au spus că nu se poate face nimic. Ea s-a enervat, le-a reproșat că ei, lectorii, riscă și când ajung la destinație nu se poate face nimic cu ce aduc. În cele din urmă, l-au descoperit pe Dan Alexe și el a reușit să le monteze.” Părți din carte au fost difuzate la Vocea Americii, dar cartea integrală a putut fi publicată din păcate abia după căderea comunismului, în ediția din februarie 1990 a revistei Agora, prima și singura revistă alternativă de cultură în limba română, publicată în Statele Unite. După căderea comunismului, cartea a fost publicată și în România, în două ediții, 1990 și 2000. Cea de-a doua ediție a apărut în colecția ”Societatea politică” de la Editura Nemira și a inclus, pe lângă textul inițial, și toate celelalte texte disidente ale lui Dan Petrescu și Liviu Cangeopol, procesul-verbal de percheziție din 1983, amenzile primite pentru interviurile acordate pe 10 octombrie 1989 la Radio Europa Liberă și la Vocea Americii, listele de semnături pentru susținerea lui Dan Petrescu colectate de Ioan Petru Culianu în noiembrie 1989, atunci când primul se afla în greva foamei. Ca și prima ediție din 1990, volumul include o prefață de Vladimir Tismăneanu, o notă explicativă a contextului care a generat cartea de Dan Petrescu, o scrisoare de la Dan Alexe, care povestește despre parcursul cărții între banda audio și textul transcris pentru publicare și o scrisoare de susținere de la poeta Mariana Marin. În plus față de prima ediție, există și o postfață semnată de Cristina Petrescu.

András Kisfaludy’s collection suggests ways of interpreting retrospective gazes on the alternative culture of the socialist period. While Kisfaludy is the owner of a sizable private collection that concerns alternative and dissent culture of the era, he is more a creator than a collector of documents. During the late 1950s and early 1960s, he was a member of the famous youth gang called "Kalef" (in 2006, he made a film about the gang). From 1968 to 1971, he was the percussionist of the underground band "Kex.” Kisfaludy began to make documentary films on cultural opposition in the 1990s. The core of his oeuvre was done between the early 1990s and early 2000s. The status of the collection is special because the rights of the movies belong exclusively to András Kisfaludy, so the collection exists only as a private collection. However, the majority of his films are accessible via Youtube.

Lydia Sklevicky's Feminist Collection at the Institute of Ethnology and Folklore Research in Zagreb consists of a newspaper and periodicals collection, documentation and a library that testify to Sklevicky’s professional work and interests, primarily related to feminism and the issues of women's rights in Yugoslavia and the world. Sklevicky was one of the protagonists of the late 1970s and 1980s who put women's issues in focus and criticized the unenviable position of women in Yugoslavia, particularly by pointing out the discrepancy between their contribution in World War II and their prominent role in the post-war period on the one hand, and their re-marginalization since the mid-1950s on the other. 

One of Árpád Göncz’s first trips abroad in May 1990 as newly-elected President of the Hungarian Republic was to Indianapolis, US in order to receive a Honorary Doctorate from the Senate of Butler University. On this occasion, he first read his essay “The nameless Hungarian,” a brief historical overview of twentieth century in Hungary and East Central Europe. (The speech held at the ceremony was somewhat longer than the essay, but only the Hungarian draft survived in a later book publication, without the final English version. Here, all the three texts can be read attached.) This somewhat “bitterly optimistic” summary reflects Göncz’s charmingly brave and honest character, his wisdom, his deep empathy, and his sense of humor, as well as his sincere conviction that all the pains, failures, and losses of a horrible century can only be surpassed by the powerful collective reserves of freedom and liberty.

Just few days after he was elected president, Václav Havel travelled to Ostrava on 3 January 1990. The so-called “Steel Heart of the Republic” therefore became the first city (besides Prague) visited by Havel as the president. Havel’s first steps led to Jaromír Šavrda’s grave at the Ostrava-Hrabová cemetery. There he paid tribute, by taking a bow and laying flowers, to the significant Ostrava writer, journalist, dissident and his own friend who died in May 1988 shortly before the Velvet Revolution. Havel’s symbolic gesture helped to spread awareness of Jaromír Šavrda; many Ostrava citizens first heard of him thanks to Václav Havel’s visit. The iconic pictures of the event are now part of the Jaromír and Dolores Šavrda Collection in the Ostrava City Archive.