Colecția Ștefan Gane a început să fie gândită și organizată de arhitect la București începând cu 1977, după cutremurul devastator din luna martie a acestui an. Această arhivă privată s-a îmbogățit continuu între 1977 și sfârșitul vieții colecționarului în 1988, timp în care acesta a adunat atât materiale referitoare la proiectul de demolare a orașului București impus de dictatura comunistă după cutremur, cât și documente legate de activitatea colecționarului și a altor personalități ale exilului românesc în perioada în care România s-a aflat sub regimul Ceaușescu. Drept urmare, aceste documente reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea și scrierea istoriei acelei părți a exilului românesc care s-a implicat activ în Occident în activitățile de demascare a regimului comunist din România și mai ales a politicilor sale abuzive privind distrugerea patrimoniu național dintre 1977-1989. În mod special, această colecție ilustrează activitatea colecționarului și a altor personalități din exil în vederea stopării proiectului de sistematizare a Bucureștiului.
Ștefan Gane și-a desfășurat activitatea ca arhitect în București din 1951 până în 1985, când a emigrat în Franța. Începând cu anul 1977, după cutremurul devastator din acel an, care a servit drept pretext pentru distrugerea sau mutilarea multor monumente istorice, a început să-și manifeste nemulțumirea față de regimul Ceaușescu. Nemulțumirea sa față de politica autorităților comuniste de a sistematiza peisajul urban al Bucureștiului ar putea fi catalogată drept rezistență pasivă. În epocă, concretizarea acestei rezistențe pasive consta în imortalizarea pe hârtie fotografică sau diapozitive a monumentelor istorice vizate pentru demolare. Această atitudine se oprea la astfel de acțiuni, nemergând mai departe spre exprimare publică și deschisă, așa cum au procedat disidenții din România comunistă la sfârșitul anilor 1980. Însă, chiar și printr-o astfel de activitate, s-a reușit păstrarea memoriei orașelor distruse. Fotografierea zonelor aflate în curs de demolare avea loc numai pe ascuns. Orice deconspirare a acestei acțiuni implica intervenția imediată a poliției politice. Cu alte cuvinte, astfel de acțiuni de fotografiere clandestină a unor monumente istorice care urmau să fie demolate au asigurat conservarea memoriei lor pentru generațiile viitoare. Așadar, în timpul cât a locuit în România, pentru păstrarea memoriei orașului București Ștefan Gane a recurs la opoziție culturală față de o politică abuzivă de anihilare a unei părți esențiale a trecutului național. După stabilirea la Paris, s-a exprimat public și deschis față de proiectul de demolare gândit de regimul Ceaușescu. În 1985, arhitectul a pus la Paris bazele Asociației Internaționale pentru Protejarea Monumentelor și Siturilor Istorice din România. Această asociație a avut drept scop mediatizarea în Occident a proiectului regimului comunist din România de demolare a patrimoniului arhitectural și urbanistic, unul dintre cele mai aberante și mai abuzive proiecte din istoria recentă a țării. Dezideratul suprem al asociației era acela de a determina o intervenție străină care să stopeze programul autorităților comuniste române. Fotografiile de la înființarea asociației, ocazie cu care a fost organizat un protest pe străzile Parisului împotriva proiectului de demolare, se păstrează în colecția Ștefan Gane.
Alte fotografii din colecția Ștefan Gane surprind unele clădiri și monumente istorice care au fost distruse în contextul cutremurului din 4 martie 1977. Ulterior, între 1977-1985, colecționarul a realizat și fotografii alb-negru și color, precum și o serie de diapozitive cu unele monumente istorice din București dărâmate, mutilate sau mutate de autoritățile comuniste române. Acestea au fost realizate de către arhitect pe ascuns, cu un aparat personal, pozele luându-le cu el clandestin în Franța în momentul emigrării. Din acest punct de vedere, colecția arhitectului reprezintă o sursă istorică importantă pentru cunoașterea și scrierea istoriei recente a țării în legătură cu proiectul de demolare a centrului orașului București, gândit în scopul reconstrucției acestuia după viziunea arhitectonică comunistă. Acțiunea arhitectului Gane de a imortaliza pe diapozitiv imagini din Bucureștiul pe cale de dispariție contribuie la recuperarea unei părți din istoria capitalei țării. Pe lângă fotografiile alb negru și color, precum și diapozitivele realizate de arhitect după cutremurul din 1977 și până la momentul plecării din România, în colecția Ștefan Gane se regăsesc și câteva imagini decupate de către arhitectul român din presa exilului sau din cea occidentală între 1985-1988. Acestea surprind unele monumente de patrimoniu național din București distruse sau mutilate de comuniști, pe care publicații din Vest și cele ale exilului le prezentau opiniei publice occidentale. De asemenea, colecția Ștefan Gane cuprinde și câteva vederi primite de către arhitect între 1985-1988, în vremea în care se afla în exil la Paris. Acestea conțin imagini din câteva orașe sau regiuni ale României (București, Galați, Botoșani și Bucovina) din perioada antebelică, interbelică și postbelică, ce i-au fost trimise în Franța de către familie și prieteni din țară.
Colecția arhitectului Gane păstrează memoria unor monumente istorice din București care au fost distruse de regimul comunist. Colecționarul a încercat să salveze de la uitare, prin fotografiere, câteva locuri esențiale pentru istoria capitalei țării, desfășurând astfel în perioada 1977-1985 o activitate de opoziție culturală față de o politică arbitrară a regimului Ceaușescu de anihilare a unei părți esențiale a trecutului național. Fotografiile și diapozitivele care alcătuiesc arhiva sa personală constituie o mărturie pentru politica de remodelare a trecutului specifică regimului Ceaușescu, care s-a folosit abuziv și intens de istoria națională pentru a se legitima și pentru a distruge ceea ce nu se potrivea viziunii comuniste.
