Colecţia Victor Frunză a început să fie gândită și organizată de către colecționar după emigrarea sa în Danemarca în 1980. Este formată din documente referitoare la modul de organizare și la activitatea exilului românesc din perioada în care România s-a aflat sub regimul comunist. În acest sens, în colecția scriitorului se regăsesc materiale despre organizații ale românilor din străinătate și despre activități desfășurate de acestea pentru: prezentarea situației din România decidenților politici și opiniei publice din Occident în vederea producerii unor schimbări care, în final, să ducă la înlăturarea dictaturii comuniste; respectarea drepturilor omului în România; susținerea disidenților români. Astfel, materialele pe care le conține această colecție reprezintă o sursă importantă pentru istoria exilului românesc.
În particular, această arhivă ilustrează evoluția intelectuală a lui Victor Frunză, scriitor și ziarist român, care s-a afirmat după 1980 în cadrul exilului. Acesta s-a implicat activ în activitățile exilului, în special în cele legate de respectarea drepturilor omului în România comunistă. În acest sens, a scris o serie de articole pe care le-a publicat în ziarele și revistele exilului, precum și o carte intitulată Pentru drepturile omului în România. De asemenea, el a corespondat cu o serie de români din străinătate care militau pentru respectarea drepturilor omului și pentru reîntregirea familiilor.
Colecția Victor Frunză este alcătuită din două categorii de documente. Prima este reprezentată de corespondența lui Victor Frunză din anul 1978 cu personalități din exil, pe care a realizat-o în contextul deplasării sale ca turist în Franța. Pe aceste documente Victor Frunză fie le-a rememorat și le-a rescris, fie a cerut persoanelor respective copii după stabilirea sa în Danemarca în 1980. De asemenea, colecţia include și corespondența scriitorului cu români din exil după emigrare și până la prăbușirea regimului comunist. În esență, aceste scrisori abordează încălcarea drepturilor omului în România și cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Totodată, printre documentele pe care Victor Frunză le-a colecționat se numără și publicații ale exilului, fie exemplare în numere incomplete, fie decupaje și extrase din acestea. Ziarele și revistele exilului ajută la conturarea unui profil al acestora și al românilor din străinătate care publicau în paginile lor, neexistând până la acest moment multe informații în acest sens. În acelaşi timp, importanța publicațiilor constă în analizele pe care le conțin în legătură cu situația politică, economică, culturală şi socială a României sub dictatura comunistă. Aceste analize sunt utile în realizarea unei mai bune radiografii a perioadei.
Cea de-a doua categorie de documente constă în materiale care nu i-au aparținut inițial lui Victor Frunză, ci altor două personalități ale exilului: Pamfil Șeicaru și Vasile C. Dumitrescu, cu care Victor Frunză a fost prieten. În ceea ce-l privește pe Pamfil Șeicaru, acesta a fost un ziarist român, directorul ziarului
Curentul, care în perioada interbelică și în timpul celui de-al doilea război mondial s-a afirmat ca una dintre cele mai combative și populare gazete din țară. A fost deputat în Parlament, iar în 1944 a fost trimis în străinătate pentru a contribui în plan diplomatic la ieșirea României din război, dar și pentru a asigura propaganda în favoarea interesului național. A petrecut 30 de ani în Spania, la Madrid, unde a publicat o ediție trimestrială a ziarului
Curentul și, pentru o perioadă, publicația
Liberty and Justice. Ultimii ani i-a petrecut în RFG, unde a decedat în 1980. În ceea ce-l privește pe Vasile C. Dumitrescu, acesta a fost un jurist și publicist român plecat din România în 1944. După instaurarea regimului comunist în țară, s-a implicat în unele acțiuni ale exilului românesc de mediatizare a situației din România sub regim totalitar și de combatere a propagandei comuniste. După ce l-a cunoscut pe Pamfil Șeicaru, a devenit editorul gazetei
Curentul, care a reapărut în RFG între 1978 şi 1992. A decedat în 1992 în capitala Bavariei. După stabilirea în Danemarca, Victor Frunză a colaborat cu Pamfil Șeicaru și cu Vasile C. Dumitrescu. A publicat în ziarul
Curentul articole despre încălcarea drepturilor omului în România și despre cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. În acest context, cei trei au devenit prieteni. După decesul celor doi, familiile acestora i-au donat lui Victor Frunză o serie de documente care astăzi se regăsesc în colecția Victor Frunză. Materialele care le-au aparținut lui Pamfil Șeicaru și Vasile C. Dumitrescu reflectă, asemenea celor din arhiva personală a lui Victor Frunză, modul de organizare și de acțiune al exilului românesc.
