Colecția Ad-hoc Herta Müller la CNSAS (acronimul românesc pentru Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) reflectă dezvoltarea opoziției sale culturale din perspectiva poliției secrete românești, Securității. Documentele colecției arată că Securitatea a luat la cunoștință de conținutul nonconformist și potențial dăunător al scrierilor sale despre “realitatea socialistă” și și-a intensificat supravegherea informativă pe măsură ce proza ei a ajuns la o audiență mai largă și mai externă. Dintre cele cinci fonduri ale arhivelor fostei polițiști secrete românești, Securitatea, documentele Colecției Ad-hoc Herta Müller de la CNSAS se regăsesc doar în Fondul Informativ.
“Dosarul de supraveghere informativă” al Hertei Müller conține trei volume și a fost înregistrat sub numele de cod “Cristina.” Primul volum începe cu decizia oficială de a începe supravegherea informativă împotriva Hertei Müller în februarie 1983. Decizia a fost motivată de faptul că în scrierile ei publicate în România în anul precedent, ea a abordat “subiecte cu conținut social și economic, introducând idei interpretative și tendențioase despre statul nostru.” Întârzierea dintre publicarea primei sale cărți Niederungen (Ținuturile joase) și deschiderea unei supravegheri informative se datorează faptului că Securitatea, dominată de români, trebuia să se bazeze pe traducători pentru a se ocupa de piesele literare ale autorilor germani. Drept urmare, următoarele documente din dosar sunt note de la surse și informatori, vorbitori de limbă germană, colectate înainte de deschiderea supravegherii informative. Ei au subliniat cum povestirile Hertei Müller ar fi distorsionat “realitățile social-economice (...) în special din zonele rurale” și ar prezentat în mod greșit și, uneori, chiar batjocorit deschis autoritățile locale de stat și de partid. Dosarul include un plan de măsuri pentru organizarea supravegherii informative a lui Herta Müller, care implica o adunare exhaustivă de informații despre viața sa personală și profesională. O atenție specială era acordată statutului său profesional, deoarece multe note informative, care acopereau ultima parte a anului 1983, au consemnat pierderea locului său de muncă ca profesoară de limba germană într-un liceu din Timișoara. De asemenea, în 1983, Securitatea a continuat să adune alte recenzii din partea surselor și informatorilor săi despre scrierile nonconformiste ale lui Müller. Punctul de cotitură în supravegherea ei informativă a intervenit la începutul anului 1984, când Securitatea a aflat că o editură din Germania de Vest era interesată să-i republice primul său volum. Astfel, următoarele documente, de obicei rapoarte și note informative, care acopereau întregul an 1985, au evidențiat preocuparea crescândă a poliției secrete românești pentru receptarea entuziastă a romanului lui Müller în lumea germană. În plus, Securitatea a interceptat și a tradus corespondența sa personală cu editura germană, care a publicat Niederungen (Ținuturile joase), dar și cu alte instituții culturale, care au invitat-o pe scriitoarea română la evenimentele lor. Succesul ei literar în străinătate a contrastat foarte mult de sporirea marginalizării sale profesionale. Notele informative au arătat cum Herta Müller a fost nevoită să demisioneze din funcțiile sale deoarece a refuzat în mod constant să respecte cerințele oficiale privind activitatea sa didactică. Documentele Securității, în special notele de analiză privind evoluția supravegherii sale informative, rapoarte și note informative referitoare la anii 1985 și 1986, menționează că Herta Müller, împreună cu alți scriitori germani, aa semnat un memoriu colectiv adresat secretarului local de partid, în care denunțau lipsa libertății artistice și implicarea Securității în limitarea libertății lor de exprimare și stânjenirea inițiativelor lor artistice. De asemenea, rapoartele și notele de analiză privind supravegherea sa informativă din 1985 și 1986 au identificat conexiunile străine (germane) ale Hertei Müller ca un alt argument al activităților sale împotriva regimului. Mai mult decât atât, pentru a documenta alte acțiuni presupus a fi “ostile” împotriva regimului comunist, Securitatea a continuat să colecteze recenzii ale noilor sale scrierii, care au luat forma unor note de la sursele și informatorii ei, vorbitori de limbă germană, precum și note informative despre discursurile și interviurile acordate de către Müller cu ocazia numeroaselor sale călătorii în Germania. Ultimele documente din primul volum al dosarului informativ din septembrie 1986 (note de analiză, corespondență internă dintre filialele locale ale Securității) au evidențiat principalele etape ale opoziției culturale a lui Herta Müller, au înregistrat cererea sa de emigrare și cea a soțului ei și aprobarea cererile lor. De asemenea, dosarul conține planul Securității de pentru “compromiterea și izolarea” Hertei Müller în Germania, astfel încât critica ei împotrivaregimului comunist să fie marginalizată de discuția despre opera sa literară și denigrarea comunității șvabe din România (I 233477 vol. 1).
Cel de-al doilea volum al dosarului informativ conține o fișă personală a Hertei Müller. Acesta includea principalele date biografice, motivele supravegherii sale de către Securitate și sublinia dezvoltarea opoziției sale culturale față de regimul comunist, inclusiv legăturile sale externe cu diplomați și intelectuali germani și cu Radio Europa Liberă și postul de radio Deutsche Welle. Restul documentelor, în special rapoartele oficiale, au înregistrat cererea și aprobarea cererii de emigrare a Hertei Müller în Germania de Vest (I 233477 vol. 2).
Ultimul volum, care acoperă anii 1986 și 1987, conține transcrieri și rapoarte ale conversațiilor înregistrate de Securitate în casa Hertei Müller. Plasate într-o ordine inversă și nu întotdeauna respectând ordinea cronologică, documentele au vizat pe situația scriitorilor germani din România, criticile Hertei Müller privind regimul comunist și politicile sale culturale și economice, conexiunile sale externe și planurile de a călători în străinătate, relația cu Securitatea și persecuția din partea Securității din cauza refuzului său de a deveni informatorul ei, dar și a literaturii sale nonconformiste și mai multe fotografii făcute de către ofițerii Securității în timpul supravegherii sale (I 233477 vol. 3).
