Rolul principal în acest eveniment l-a jucat Ildikó Kiss, o profesoară pensionară, originară din Sânmărtin, județul Cluj. Ea a fost învățătoare la școli din sate din Câmpia Transilvaniei, astfel l-a întâlnit pe Zoltán Kallós și ulterior – în programul de educație pentru diaspora –, a devenit un invitat regulat al fundației. S-a dovedit o persoană capabilă și activă, cu dragoste pentru cântec și dans și foarte interesată de activitățile promovate de Fundația Zoltán Kallós. Kiss a îndrăgit fundația și a vizitat deseori colecția. În vara anului 2016, a venit cu ideea donației. Fiica sa locuiește la Toronto, în Canada, așa că își petrecea cea mai pare parte din timp acolo și revenea vara la casa familiei din Sânmărtin. Își ocupa timpul în grădină, dar în decursul anilor i-a venit din ce în ce mai greu să facă aceste activități în jurul casei, așa că a hotărât să se stabilească definitiv în Canada. Din această cauză, a fost nevoită să vândă casa. Deoarece nu putea lua obiectele cu ea și a refuzat să le arunce, a donat fundației prima cameră din casă, denumită în mod tradițional în cultura populară „camera curată” – camera pe care nu o folosește nimeni, dar în care sunt păstrate cele mai prețioase posesii ale familiei. După inspectarea casei, documentarea cu fotografii, angajații fundației și-au exprimat dorința de a include bunurile în colecție. Au dezinfectat obiectele, care apoi au devenit parte a colecției.

„Camera curată” este conservată în starea originală, păstrând tot ceea ce este reprezentativ pentru perioada anilor 1960. Camera conține obiectele moștenite mai importante din punct de vedere material și emoțional. Vârsta obiectelor variază, unele datează din secolul al XIX-lea. În același timp, este vorba despre o colecție vastă de obiecte, fiecare cu povestea sa. Majoritatea obiectelor textile au fost produse de mama donatoarei și au date vizibile pe ele, din 1920 până în 1935. Însă există și obiecte textile țesute chiar de donatoare. În donație se găsesc piese de mobilier lucrate de tatăl său și unele au făcut parte din zestrea ei. Noptiera primită în dar de la conac – un obiect atipic pentru camerele curate din casele țărănești – reprezintă o curiozitate. Un pat bogat împodobit nu are nevoie de noptieră, însă familia a primit un pat și o noptieră de la nobilul local ca răsplată pentru munca lor. Deoarece erau valoroase, frumoase și reprezentative, și-au găsit loc în camera curată. În afară de obiectele de pe pereți, farfurii decorative și ulcioare în formă de pară, trebuie menționate și fotografiile care acoperă o perioadă lungă de timp. Acestea includ ilustrații, desene care îi înfățișează și pe străbunici și multe fotografii din copilăria donatoarei, toate legate de camera curată. Multe dintre acestea au devenit și ele proprietatea fundației. Angajații muzeului au adunat și înregistrat toate materialele care țin de istoria obiectelor expuse în camera curată din Sânmărtin. Colecția etnografică Zoltán Kallós, prin crearea zonei de expoziție cunoscută sub numele de „camera curată” din Sânmărtin, găzduită de muzeul extins inaugurat în iunie 2017, a îndeplinit dorința donatoarei și a permis expunerea autentică.