Gheorghe Ursu (1926-1985) a fost un inginer cu ambiții literare, care a ținut un jurnal secret ce conținea comentarii critice la adresa regimului comunist, din cauza căruia a fost arestat și omorât in bătaie în timpul detenției. În România, el reprezintă un simbol al brutalităţilor comise sub regimul lui Ceaușescu, în timp de jurnalul său, care nu mai este de găsit, a ajuns să simbolizeze misterul ce înconjoară dispariția unora dintre documentele Securității în timpul Revoluției din 1989 şi al primei decade postcomuniste, până la preluarea acestora de către CNSAS.
Militant antifascist în timpul războiului, Gheorghe Ursu s-a înrolat din reale convingeri de stânga în rândurile tineretului comunist după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, a devenit rapid deziluzionat de ceea ce se întâmpla în partid, din care a și fost exclus în 1950. De formație inginer constructor, Ursu a fost și o persoană interesată de cultură, mai ales de cea de avangardă. El chiar a publicat un volum de poezii, pe care l-a prefațat poeta Nina Cassian. Cea mai semnificativă operă a sa a fost totuși jurnalul, care nu era însă destinat publicării, ci era ținut în secret. Jurnalul lui Ursu includea comentarii critice la adresa politicilor aberante ale lui Nicolae Ceaușescu, în special a celor pe care autorul le putea observa direct în domeniul său profesional. În calitatea sa de inginer constructor implicat în consolidarea clădirilor afectate de cutremurul din 1977 în București, el a înțeles mai devreme decât alții că impunerea unor decizii politice asupra celor profesionale, în speță economiile făcute în dauna respectării standardelor privind construcțiile, puteau avea rezultate dezastruoase, până la pierderea de vieți omenești. Ursu chiar a trimis la Radio Europa Liberă o scrisoare prin care protesta ȋmpotriva politicilor lui Ceaușescu ȋn domeniul construcțiilor. În cele din urmă, jurnalul său privat cu remarci critice a fost confiscat de Securitate în urma unui denunț al unor colegi de birou. Acest eveniment a dus la arestarea lui Ursu și la moartea sa în închisoare în 1985, în urma bătăilor ce i-au fost administrate de un deținut cu care se afla ȋn aceeaşi celulă.
Evident, Gheorghe Ursu nu a fost direct implicat în constituirea colecției de manuscrise confiscate a Securității. El însă merită a fi menționat datorită dispariției jurnalului său, care este cert că a fost confiscat de poliția secretă și probabil inclus în colecţia de manuscrise, în al cărui inventar de predare către CNSAS apare și numele lui Ursu. În inventar se menționează că lui Ursu i-au fost confiscate niște materiale, dar nu și jurnalul. Până la moartea sa, Gheorghe Ursu nu a fost cunoscut ca un opozant al regimului comunist, dar critica adusă regimului în jurnalul secret i-a adus arestarea și apoi moartea în închisoare, ceea ce l-a transformat într-o victimă a încălcărilor drepturilor fundamentale ale omului sub regimul Ceaușescu. Cazul său dramatic a fost mai degrabă singular, dar a avut un larg ecou printre români, mai ales datorită posturilor de radio occidentale, și i-a împiedicat pe mulți alții la sfârșitul anilor 1980 să-și ridice vocea împotriva regimului comunist din România. După 1989, jurnalul lui Ursu a devenit un subiect dezbătut intens ȋn spațiul public. Ȋn 1990, câteva fragmente din jurnalul lui Ursu au ajuns să fie publicate ȋn Revista 22 a Grupului pentru Dialog Social. Ulterior, însă, acest document de 811 pagini, care a constituit cauza morții lui Ursu, a dispărut fără urme înainte să aibă loc transferul arhivelor Securității către CNSAS. Astfel, Colecţia Manuscrise de la CNSAS mai păstrează două cărți interbelice care figurează a fi fost confiscate de la Gheorghe Ursu, dar nu și jurnalul cu pricina, care continua să fie subiect de dispută. Merită menționat că individul care l-a omorât în bătaie și ofițerii de miliție care au fost responsabili de instrumentarea cazului său, tratat la vremea respectivă ca un caz de drept comun pentru a se escamota semnificația lui politică, au fost aduși în fața justiției și condamnați. Mai mult, în august 2016, fostului șef al Securității, Tudor Postelnicu, unui alt fost demnitar comunist și altor doi ofițeri superiori din fosta Securitate le-a fost intentat un proces pentru infracţiuni împotriva umanității.