Gerhard Ortinau s-a născut la 18 martie 1953 într-un sat din Câmpia Bărăganului (Borcea) într-o familie de șvabi bănăţeni. Familia sa a fost deportată în cadrul mutărilor forţate de populaţie de la graniţa cu Iugoslavia în zone neprielnice locuirii din Bărăgan în 1951 deoarece a fost încadrată de autorităţi la categoria „foști exploatatori” (ACNSAS, I 233 471, vol. 1, 1).

Ortinau a studiat între anii 1972 și 1976 germanistica și romanistica la Universitatea din Timișoara. În timpul studiilor a fost unul dintre iniţiatorii Aktionsgruppe Banat, un grup de tineri scriitori de limbă germană care mai cuprindea pe Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner și Ernest Wichner, majoritatea studenţi la aceeași universitate. Literatura creată de acest grup își propunea să fie una implicată social, să ofere o viziune critică asupra societăţii. Din cauza stilul de viaţă nonconformist, a adoptării în textele literare a unei viziuni ideologice inspirate de neo-marxismul Școlii de la Frankfurt, precum și a unor principii estetice care erau în contradicţie cu canoanele epocii, Aktionsgruppe Banat a fost perceput de autorităţile comuniste din România ca fiind un grup subversiv. Ortinau a fost supus alături de colegii săi la o supraveghere atentă începând din anul 1974 și ulterior la o serie de măsuri represive. Securitatea a devenit în 1973 preocupată de activitatea literară a lui Ortinau deoarece un informator al Securităţii a relatat despre poeziile sale trimise spre publicare revistei Echinox din Cluj considerate de poliţia secretă ca fiind subversive ( ACNSAS, I 233 471, vol. 1, 6-7). De asemenea, un alt informator a evidenţiat în notele sale caracterul subversiv al poeziei „Die Moritat von den 10 wortarten der traditionellen grammatik” (sic!) [Balada celor zece părţi de vorbire ale gramaticii tradiţionale], care cuprindea aluzii la dictatura lui Ceaușescu. Aceasta fusese publicată în anul 1974 în revista Neue Literatur (organ al Uniunii Scriitorilor pentru publicul germanofon) deoarece scăpase de ochii vigilenţi ai cenzurii.

Deoarece au simţit că sunt urmăriţi, membrii grupului au plănuit să influenţeze Securitatea prin acceptarea colaborării cu poliţia secretă. Astfel, Gerhard Ortinau și William Totok au acceptat să devină surse ale Securităţii și au furnizat poliţiei secrete o serie de informaţii prin care încercau să pună activitatea grupului într-o lumină pozitivă. Aceste informaţii erau furnizate în acord cu ceilalţi membrii ai grupului, care erau de asemenea ţinuţi la curent cu acţiunile temutei instituţii. Prin coroborarea notelor acestora cu cele primite de la alţi numeroși informatori, care relatau despre activitatea grupului, Securitatea a descoperit însă jocul dublu al acestora (Petrescu 2015 , 135-136).

Având informaţii detaliate despre activitatea sa literară, Securitatea a întreprins în data de 2 octombrie 1975 o percheziţie la domiciliul lui Gerhard Ortinau și a confiscat de numeroase manuscrise, scrisori și cărţi (Totok 2001, 46-47). Pe data de 12 octombrie 1975, Gerhard Ortinau, Richard Wagner, William Totok și Gerhardt Csejka, ultimul fiind un susţinător al tinerilor scriitori germani, au fost arestaţi pe motiv că încercau să treacă ilegal frontiera (ACNSAS, I 210 845, vol. 2, 69). Această acuzaţie era prilejuită de faptul că cei patru se îndreptau către locuinţa părinţilor lui William Totok de la Comloșu Mare, care se afla aproape de graniţă. Securitatea dorea de fapt să îi acuze de activitate de subminare a regimului. În timpul anchetei, conducerea locală de partid a intervenit pentru eliberarea lor deoarece o eventuală condamnare din motive politice ar fi putut produce reacţii din partea presei internaţionale (Totok 2001, 47-48). Ca urmare, cei patru au fost eliberaţi după circa o săptămână de anchetă, însă activitatea grupului de tineri scriitori a fost suprimată de aceste măsurile represive. În următorii ani, Ortinau va fi în continuare supus la șicane din partea autorităţilor. În septembrie 1977, Securitatea i-a confiscat alte manuscrise și i s-a interzis să mai publice (ACNSAS, I 233 471, vol.1, 162). După ce a emigrat în RFG în anul 1980, s-a stabilit în Berlinul de Vest și și-a continuat activitatea literară. Între publicaţiile sale menţionăm volumele: Verteidigung des Kugelblitzes. Erzählungen (Apărarea fulgerului sferic: povestiri; 1976) și Ein leichter Tod: Erzählungen (O moarte ușoară: povestiri; 1996).