Ariadna Combes (n. Iuhas, 19 noiembrie 1954, Cluj – d. 9 noiembrie 2016, Paris), fiica disidentei Doina Cornea, a fost un activist român pentru drepturile omului, traducător şi jurnalist, care în anii 1980 a contribuit în mod decisiv la activităţile de opoziţie împotriva regimului comunist întreprinse de mama sa. Ariadna Combes a fost primul copil al asistentei universitare Doina Cornea şi al avocatului Leontin Cornel Iuhas. În 1973, Ariadna Iuhas şi-a început studiile în domeniul filologie la Universitatea din Cluj. În timpul unei deplasări prilejuite de o bursă primită pentru a studia în Franţa în 1976, a decis să nu se mai întoarcă în ţară. În Franţa s-a căsătorit cu Michel Combes şi şi-a continuat studiile. A obţinut un masterat în literatură engleză la Universitatea din Grenoble şi o licenţă în literatură franceză la Universitatea din Brest (Florescu 2016).

Rolul important al Ariadnei Combes în susţinerea activităţilor de opoziţie ale mamei sale a început în prima parte a anilor 1980. În acea vreme regimul Ceauşescu a reacţionat prompt la iniţiativele de opoziţie ale Doinei Cornea şi a încercat să o izoleze tăind legăturile acesteia cu străinătatea. Ariadna Combes a contribuit însă la eşecul Securităţii în acest sens prin crearea unui canal de comunicare prin care Doina Cornea a reuşit să îşi trimită către Radio Europa Liberă (REL) majoritatea scrisorilor deschise. La început, Ariadna Combes a reuşit să trimită mamei sale numeroase cărţi, care nu erau accesibile în România din cauza politicii de izolare culturală care a urmat punerii în aplicare a Tezelor din Iulie 1971. Între acestea, un rol deosebit l-a avut volumul L'épreuve du labyrinthe (Încercarea labirintului), pe care Doina Cornea l-a tradus în română, iar ulterior a  distribuit manuscrisul sub forma unui samizdat cu ajutorul prietenilor şi al familiei (Petrescu 2013, 308-309; Cornea 2006, 73). Forma principală de manifestare a opoziţiei faţă de regimul comunist folosită de Doina Cornea a fost trimiterea de scrisori deschise către REL, care le difuza în timpul emisiunilor sale foarte populare în România. Ariadna Combes a avut un rol cheie în preluarea acestor scrisori în Franţa, transcrierea şi traducerea lor, precum şi retrimiterea textelor spre REL sau alte ziare din Occident. Ariadna Combes a fost atentă la reacţia presei occidentale faţă de cazul mamei sale şi a arhivat articolele publicate în Vest despre activitatea de opoziţie a acesteia (Cornea 2009, 196, 199, 202, 265).

După arestarea în noiembrie 1987 a Doinei Cornea şi a fiului acesteia Leontin Horaţiu Iuhas din cauza solidarizării lor cu revolta muncitorilor din Braşov, Ariadna Combes a organizat o campanie internaţională, care s-a finalizat cu presiuni occidentale la adresa regimului Ceauşescu şi cu eliberarea celor doi din arestul Securităţii. În acest scop, Ariadna Combes a fost în audienţă la ministerul francez al relaţiilor externe. Această audienţă a fost începutul unor acţiuni care vor atrage atenţia guvernelor oocidentale asupra situaţiei Doinei Cornea şi a fiului ei. Cu această ocazie, Ariadna Combes a solicitat şi acordarea de către autorităţile române a dreptului de a-şi vizita mama. În ciuda acestor eforturi, în 1988, regimul comunist a declarat-o pe Ariadna Combes „persoană indezirabilă pe teritoriul României.” Ca urmare, aceasta nu a mai putut să îşi viziteze familia rămasă în ţară până la căderea regimului.

În acest context, Ariadna Comes s-a concentrat la sfârşitul anilor 1980 asupra atenţionării opiniei publice internaţionale privind cazul mamei sale şi a acţionat ca reprezentant al acesteia în Occident cu diferite ocazii oficiale. În anul 1988, Ariadna Combes a primit în numele mamei sale premiile oferite de două organizaţii pentru apărarea drepturilor omului din Norvegia şi Danemarca. Combes a organizat de asemenea un comitet de sprijinire a mamei sale care includea personalităţi politice importante precum preşedintele Franţei François Mitterrand. După difuzarea filmului lui Josy Dubié intitulat Dezastrul roşu, care includea un interviu cu Doina Cornea despre distrugerea satelor româneşti din cauza programului de sistematizare rurală, numeroase personalităţi din Occident şi-au exprimat sprijinul faţă de proeminenta disidentă. Ca urmare, Ariadna Combes a transformat comitetul de sprijinire mai sus amintit în organizaţia oficială intitulată Comité de soutien a Doina Cornea, care a atins cifra de 2000 de membri (Cornea 2009, 266-269).

Din 1988 până la căderea regimului comunist din România, Combes a fost în mod constant invitată la conferinţe organizate de organizaţii de apărare a drepturilor omului sau de universităţi din Franţa, Belgia, Elveţia, Germania sau Marea Britanie pentru a vorbi despre cazul Doina Cornea şi despre situaţia altor disidenţi persecutaţi de regimul Ceauşescu. În 1989, la iniţiativa Ariadnei Combes, comitetul amintit a susţinut candidatura Doinei Cornea la premiul Nobel pentru pace. Acest moment s-a dorit a fi nu doar o iniţiativă a de face cunoscută în întreaga lume activitatea de opoziţie a Doinei Cornea, ci şi o metodă de a o proteja de acţiunile din ce în ce mai intimidante ale autorităţilor comuniste. De asemenea, în 1989, Ariadna Combes a onorat invitaţia invitaţia trimisă Doinei Cornea de a vorbi în faţa Consiliului Europei şi a Paralamentului European, ţinând discursuri în numele mamei sale despre situaţia din România, soarta minorităţilor naţionale şi religioase, precum şi despre persecutatea disidenţilor de către regimul Ceauşescu. Combes s-a implicat, de asemenea, în iniţiativa Opération Villages roumains (OVR), o întreprindere colectivă transnaţională care se opunea demolării de către regimu Ceauşescu a numeroase sate din România , ca parte a programului de sistematizare rurală. Implicarea sa în acţiunile de apărarea drepturilor omului în România şi numeroasele luări de poziţii împotriva regimului Ceauşescu i-au adus recunoaşterea intenaţională. Ca urmare, a fost invitată să ocupe funcţia de vice-preşedinte a organizaţiei franceze League for the Defense of Human Rights (afiliată la Fédération Internationale des Droits de l’Homme) (Cornea 2009, 269-272).

După căderea regimului Ceauşescu în decembrie 1989, Ariadna Combes a susţinut activ edificarea unei societăţi civile în România şi a protestat împotriva abuzurilor guvernelor post-89, multe dintre acestea incuzând persoane din eşalonul secund al regimului comunist. Ariadna Combes a decedat la data de 9 noiembrie 2016 în Franţa, iar urna funerară a fost adusă în oraşul natal, Cluj-Napoca.