Ion Cioabă a fost un lider și activist de etnie romă, care s-a implicat în apărarea drepturilor grupului său etnic în timpul regimului comunist și după căderea lui în decembrie 1989. El s-a născut la 7 ianuarie 1935 la Târgu Cărbunești, județul Dolj. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el și familia sa au fost deportați în Transnistria. După întoarcerea sa în siguranță în România, a devenit membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc. În anii 1950 a colaborat cu autoritățile locale pentru a-i convinge romii să renunțe la nomadism și să se integreze în societate. Acest lucru i-a adus un anumit prestigiu în rândul comunităților locale de romi și, astfel, în 1971 a fost ales lider (bulibașa) romilor nomazi din județul Sibiul și împrejurimile sale. Influența sa majoră asupra grupurilor de romi și dorința de a colabora cu autoritățile pentru a-I sedentariza și “moderniza”pe romii nomazi l-au transformat în“cel mai bun mediator între oficialităţi şi ţigani, având aptitudinea de a indicaţiile sau mesajele politice în limba ţigănească, la nivelul valorilor şi sufletului ţiganilor” (ACNSAS, I 172057 vol. 1, ff. 2 f, 46-49; D 8685, ff. 305-306).

Colaborarea sa cu poliția secretă românească, Securitatea, a început în 1970-1971. La acel moment, Securitatea a organizat o operațiune masivă pentru colectarea cererilor de despăgubire din partea acelor persoane (evrei, romi, români), care au fost deportate pe motive rasiale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acest lucru a fost făcut pentru a solicita plăți compensatorii de la Germania Federală. Ion Cioabă a fost responsabil pentru strângerea cererilor romilor deportați(ACNSAS, D 144 vol. 12, ff. 291-293). Colaborarea sa cu poliția secretă s-a consolidat după ce a fost ales ca membru in Prezidiul Uniunii Internaționale a Romilor (IRU). Astfel, el a început să ofere rapoarte complete despre activitatea IRU și întâlnirile sale cu liderii săi, respectiv despre contactele sale cu alte organizații transnaționale ale romilor sau cu jurnaliști străini (ACNSAS, D 8586 ff. 305-306).

Profitând de relația sa privilegiată cu Securitatea, Ion Cioabă a inițiat o serie de activități în sprijinul romilor discriminați și marginalizați social în România comunistă. Singur sau în colaborare cu protejatul său, Nicolae Gheorghe, a semnat memorii, care au fost prezentate autorităților române. Aceste documente descriau situația dificilă a romilor și conțineau un plan de măsuri pentru remedierea situației lor prin integrarea în societate (ACNSAS, D 8586, ff. 292-297, 263-265). Mai mult, Ion Cioabă s-a alăturat efortului lui Nicolae Gheorghe, de a demonstra că romii aveau o identitate culturală și etnică distinctă și, prin urmare, meritau să fie recunoscuți ca minoritate națională și să li acorde drepturi similare cu cele ale altor grupuri etnice.În consecință, el a susținut personal organizarea de activități culturale, în care a fost expusă bogăția tradițiilor rome și a folosit aceste exemple pentru a demonstra că romii meritau să fie integrați ca și grup etnic distinct în societatea românească (ACNSAS, D 144 vol. 12, ff. 377-379; D 144 vol. 11, ff. 2-3 f-v; D 144 vol. 13, ff. 175-177). De asemenea, Cioabă a organizat un lobby intens pe lângă autoritățile române pentru ca ele să susțină, în mod oficial, eforturile sale și ale lui Gheorghe de a obține despăgubiri pentru romii deportați. Inițiativa a eșuat, deoarece Germania Federală a amânat pe termen nedefinit discuțiile privind plata despăgubirilor pentru romii deportați. În același timp, regimul comunist român nu era dispus să folosească presiuni diplomatice împotriva Germaniei de Vest, deoarece o asemenea intervenție ar fi încordat cu siguranță relațiile cu această țară (D 144 vol. 12, ff. 252, 253 f-v, 291-293; D 144 vol. 13, ff. 20-21 f-v; I 172057, ff. 4-5 f-v).

După căderea regimului comunist, Cioabă și-a continuat relațiile bune cu autoritățile române. Astfel, în 1990 a fost ales deputat în primul Parlament democratic și a obținut despăgubiri pentru acei romi, ale căror monede de aur și bijuterii, au fost confiscate de fostul regim. Pentru a-și consolida autoritatea de lider al romilor din România, în 1992 s-a auto-proclamat “regele internațional al romilor.” Pentru că dosarele fostei poliții secrete nu au devenit accesibile decât treptat după înființarea CNSAS în 1999, colaborarea lui nu a putut fi dovedită atunci când încă trăia. Astfel, Cioabă a putut menține până la sfârșitul vieții sale în februarie 1997 o strânsă colaborare cu Nicolae Gheorghe, susținând inițiativele acestuia de îmbunătățire a situației dificile a romilor.