Dinu Zamfirescu (n. 26 iunie 1929, București) a devenit o victimă a regimului comunist imediat după preluarea puterii. A fost deținut politic de mai multe ori și a fost exmatriculat din Facultatea de Drept, respectiv de Istorie, unde era student la sfârșitul anilor 1940. A fost acceptat să se reînscrie și să-și finalizeze studiile de drept abia în 1973. În România, nu a putut să lucreze în domeniul pentru care se pregătise fiind considerat un ”dușman al poporului,” motiv pentru care a lucrat mai mulți ani, până în anii 1970, pe șantiere de construcții. Ulterior, s-a angajat la Institutul Pasteur din București. În 1975 s-a stabilit în Franța, după ce a fost cumpărat de o soră a sa stabilită acolo. La Paris s-a implicat activ în organizarea și activitatea exilului românesc și a lucrat ca ziarist la BBC. După prăbușirea regimului comunist în România a revenit în țară. A fost unul dintre fondatorii unuia dintre partidele democratice istorice românești, interzise de comuniști, Partidul Național Liberal. De asemenea, a fost unul dintre fondatorii actualului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), la a cărei conducere s-a aflat și din al cărui Consiliu Științific face parte în prezent. Din 2012 este membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).