Emil Hidoș, membru al grupului Organizația Tinerilor Liberi (OTL), este autorul publicației muzicale samizdat Wald old pop (sic!) și al mai multor scrisori pentru Radio Europa Liberă (REL). El s-a născut la 16 octombrie 1950 în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, și a lucrat ca și chelner la un restaurant local din orașul său natal. Hidoș a intrat în atenția poliției secrete românești din cauza scrisorilor pe care le-a scris (singur sau cu prietenul său apropiat, Carol Pall) și le-a trimis în octombrie 1969 lui Cornel Chiriac, producătorul emisiunii Metronom, unul dintre cele mai populare programe muzicale difuzate de REL. Abia în iunie 1970, Securitatea locală a reușit să-l identifice pe Hidoș ca Braim Iones, autorul scrisorilor cu conținut “dușmănos” trimise departamentului românesc al REL. În timp ce îndeplinea serviciul militar obligatoriu departe de casă, Securitatea a organizat o percheziție la domiciliul său și a confiscat alte scrisori adresate lui Cornel Chiriac și câteva copii ale publicației sale samizdat Wald old popp (sic!). Elementul comun al acestor scrieri, care constituie nucleul disidenței sale culturale, a fost revolta împotriva lipsei de libertate pentru tinerii care doreau să asculte muzică străină și își exprimau atașamentul față de subculturile muzicale occidentale. Emil Hidoș a protestat împotriva lipsei posibilităților de distracție și a încercărilor regimului de a controla timpul liber al tinerilor prin organizațiile sale de masă. El a denunțat, de asemenea, intervențiile brutale ale miliției comuniste împotriva tinerilor cu păr lung și care purtau haine de inspirație occidentală, și care au ajuns să personifice pentru regim “parazitismul social,” pe care Decretul 153/70 îl incrimina din punct de vedere legal (ACNSAS, P 14400 vol. 1-3). Securitatea a deschis o anchetă penală, în timpul căreia Emil Hidoș și prietenul său, Carol Pall, au fost bătuți până când au recunoscut vinovăția imaginară de “propagandă împotriva ordinii socialiste.”În septembrie 1970, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și judecați de Tribunalul Militar Cluj. Ca urmare, Emil Hidoș a primit cea mai grea pedeapsă de 6 ani cu închisoare. Cazul său a fost popularizat printr-un articol publicat de Scânteia tineretului, ziarul oficial al Uniunii Tineretului Comunist, organizația de tineret a partidului. De fapt, articolul era o critică aspră a acelor tineri, precum Emil Hidoș și prietenii săi, care și-au exprimat atașamentul față de mișcarea hippy și au preferat să rămână la marginea societății socialiste.După eliberarea sa mai devreme din închisoare în 1973, Hidoș a continuat să fie hărțuit de Securitate, care l-a împiedicat să trăiască o viață decentă. În 1987, cererea de viză a fost aprobată și i s-a permis să plece în Republica Federală Germania pentru a se alătura soției sale, care a refuzat să se întoarcă în România după o vizită la părinții ei. În 2007, Emil Hidoș s-a întors în România, iar în februarie 2018 a acceptat pentru prima dată să vorbească public despre experiența sa cu Securitatea comunistă (Șchiopu 2018).