Viorel Virgil Tilea (n. 6 aprilie 1896 în Sibiu – d. 20 septembrie 1972 în Londra) a fost diplomat şi om politic român, care s-a remarcat prin activitatea sa din funcţia de ministru al României la Londra în perioada 1939–1940. Tilea a fost un urmaş al familiei Raţiu, care s-a afirmat în decursul secolului al XIX-lea în cadrul mişcării de emancipare politică a românilor din Transilvania. După terminarea liceului la Sibiu, Tilea a început studiile de drept la Universitatea din Bratislava, întrerupte însă de înrolarea în armata austro-ungară în anul 1915. După încheierea războiului, Tilea şi-a reluat studiile de drept la Universitatea din Viena. În contextul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, Tilea a participat la mobilizarea politică a românilor din Transilvania şi s-a alăturat în octombrie 1918 Consiliului Naţional Român, organism care devenise reprezentantul politic al populaţiei româneşti din imperiu. Consiliul Naţional Român l-a trimis la Geneva pentru a se întâlni cu un apropiat al preşedintelui Woodrow Wilson în vederea unor activităţi diplomatice legate de viitoarele decizii de la conferinţa de pace, care urmau a afecta soarta românilor din Transilvania. În prima parte a anului 1919, Tilea a fost secretar al lui Iuliu Maniu, unul dintre liderii românilor Transilvania, iar în perioada octombrie–decembrie 1919, acesta a fost secretar al lui Alexandru Vaida-Voevod, însoţindu-l pe acesta în deplasările sale la Conferinţa de Pace de la Paris. În toamna anului 1919, Tilea a fost numit ataşat la Legaţia României de la Londra, funcţie pe care o va ocupa pentru doi ani.

În 1922, Tilea şi-a suţinut la Viena teza de doctorat intitulată “Rolul diplomaţiei în politica de stat”. A continuat să publice cărţi şi studii în domeniul diplomaţiei precum: Acţiunea diplomatică a României: nov. 1919 – mart. 1920 (Tipografia Poporului, 1925, Sibiu). În perioada 1939–1940, Tilea a îndeplinit funcţia de ministru al României la Londra. Sub conducerea acestuia, ambasada României a fost în centrul unui incident diplomatic cunoscut ca “incidentul Tilea”. Tilea a trimis în martie 1939 mesaje către guvernul britanic din partea guvernului de la Bucureşti prin care sugera că Germania Nazistă plănuia să dezintegreze România precum făcuse cu Cehoslovacia. Tilea dorea să obţină din partea Marii Britanii o garanţie asupra integrităţii teritoriale a României. Ulterior, guvernul României a dezminţit informaţiile. Mesajele trimise de Tilea au alarmat Ministerul de Externe britanic, contribuind la schimbarea politicii conciliatoriste a Londrei faţă de Germania Nazistă. După instalarea Statului Naţional Legionar, Tilea a fost chemat din post deoarece era considerat un diplomat filo-britanic. Acesta însă a refuzat să se întoarcă în ţară şi a cerut azil politic în Marea Britanie. Tilea s-a implicat după instalarea regimului comunist în România în organizarea exilului românesc. Conform dorinţelor lui Tilea exprimate prin testament, memoriile sale, care conţin informaţii importante privind perioada petrecută ca ambasador la Londra, au fost publicate în 1998 sub titlul: Envoy Extraordinary: Memoirs of a Romanian Diplomat.