Arsenie Platon (născut în anul 1932 în satul Bulbocii Noi, județul Soroca) a fost o persoană de origine țărănească și un poet auto-didact cu aspirații literare, care a fost arestat la 14 octombrie 1961, iar apoi acuzat, câteva zile mai târziu, de agitație și propagandă anti-sovietică, fiind învinuit în conformitate cu articolul 67, partea 1, din Codul Penal al RSS Moldovenești. Această acuzație a fost rezultatul unei percheziții la domiciliul lui Platon, efectuată la 18 octombrie 1961 de către poliția locală și angajații KGB din Bălți. Probele incriminatorii descoperite de poliție acasă la Platon includeau câteva caiete și albume care conțineau poezii „anti-sovietice” și un șir de proclamații manuscrise care făceau apel la răsturnarea puterii sovietice. Aceste materiale demonstrau nemulțumirea profundă a lui Platon față de regim și opiniile sale naționaliste destul de radicale, ceea ce a făcut ca autoritățile sovietice să perceapă acest caz ca o problemă relativ serioasă, în pofida caracterului spontan și izolat al acțiunilor de opoziție inițiate de Platon. Arsenie Platon provenea dintr-o familie de țărani, care fusese relativ prosperă în perioada interbelică, dar care a fost, se pare, puternic afectată de rechizițiile sovietice din perioada foametei din 1946-1947, iar apoi și de colectivizarea forțată. Platon a studiat într-o școală primară românească până la vârsta de doisprezece ani, ceea ce ar fi putut juca un anumit rol în viitorul său protest față de regimul sovietic. Tatăl lui Platon a decedat în anul 1950, lăsându-și familia în circumstanțe materiale destul de precare. Cu toate acestea, rudele sale nu au manifestat nici un fel de atitudini anti-sovietice deschise, integrându-se cu succes în societatea sovietică. Familia lui Platon s-a mutat la Bălți la sfârșitul anilor 1940, când mai mulți dintre frații lui Platon, precum și mama sa s-au stabilit în acest oraș. Se pare că stimulentul direct pentru viziunile anti-sovietice ale lui Platon nu a fost oferit doar de experiența sa de familie, cît, mai ales, de lecturile sale din anii 1940 și de la începutul anilor 1950, când acesta și-a manifestat primele interese literare. La începutul anilor 1950, Platon a urmat o școală profesională, însușindu-și profesiile de dulgher și instalator, iar apoi a lucrat timp de mai mulți ani într-o fabrică din Bălți. Viața sa a fost bulversată în 1956, când el a fost arestat și condamnat pentru huliganism, după care a petrecut aproape un an într-un lagăr de corecție prin muncă. Contactul cu deținuții din lagăr, dar și sentimentul de a fi fost condamnat pe nedrept au jucat, probabil, un anumit rol în accentuarea nemulțumirii și dezamăgirii lui crescânde față de regim. După cum a devenit evident în timpul procesului său de mai târziu, el și-a făcut câțiva prieteni în lagăr, care i-au influențat cu siguranță atitudinea tot mai critică față de puterea sovietică, intensificându-i, de asemenea, conștiința națională. Probabil că anume în această perioadă Platon s-a îmbolnăvit de tuberculoză, ceea ce i-a sporit și mai mult statutul marginal în cadrul societății sovietice. După ce s-a întors din detenție, în 1957, Platon a devenit din ce în ce mai preocupat de activitățile sale literare, înscriindu-se la mai multe cercuri literare din Bălți, inclusiv la cel care funcționa în cadrul Institutului Pedagogic din localitate. În anii următori, el a publicat mai multe poezii (unele dintre ele proslăveau partidul comunist și patria sovietică) într-un șir de periodice locale și centrale. Este evident că Platon a depus eforturi considerabile pentru a obține o oarecare recunoaștere literară, deși succesul său ca poet a fost doar parțial, în cel mai bun caz. În timpul anchetării cazului său, Platon a susținut că unul dintre colegii săi de muncă, Nikolai Emelianov, a avut un impact decisiv asupra „convertirii sale ideologice” la naționalism, ca și asupra consolidării viziunilor sale anti-regim, deși aceste afirmații par a fi mai curând o strategie de protecție care urmărea să îi reducă gradul de vinovăție în ochii anchetatorilor KGB. În această perioadă, Platon nu avea un loc de muncă permanent. Din cauza invalidității sale, el era angajat doar la anumite munci temporare sau necalificate (de exemplu, a lucrat la scrierea de lozinci pentru fabricile și instituțiile locale din Bălți sau în calitate de paznic). În vara lui 1961, Platon a absolvit o școală serală pentru tineretul muncitor din Bălți. În pofida afirmațiilor sale contrare, autoritățile sovietice au acordat o atenție deosebită manifestării publice și răspândirii opiniilor lui Platon în cadrul rețelei sale de prieteni și cunoștințe, investind mult timp și efort pentru a evalua impactul social al activităților „anti-sovietice” ale lui Platon. De asemenea, autoritățile au dispus efectuarea unei evaluări psihiatrice a inculpatului, care a avut loc la începutul lunii decembrie 1961. Experții medicali au constatat că acuzatul era perfect sănătos psihic și pe deplin responsabil pentru acțiunile sale. La 4 ianuarie 1962, în pofida handicapului său și a sănătății sale precare, Arsenie Platon a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare într-un lagăr de corecție prin muncă cu regim sporit de securitate. Dosarul lui Platon nu conține informații suplimentare despre soarta sa de după încheierea termenului de detenție. Acest caz este revelator pentru anumite forme alternative ale „opoziției culturale construite de jos”, care au apărut în parte ca o strategie compensatorie pentru depășirea marginalității unor indivizi și în parte datorită interesului deosebit al lui Platon pentru domeniul literar, fapt care l-a expus influenței unor texte și autori de natură „subversivă”.