Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererâta, județul Hotin, România (actualmente raionul Briceni, Republica Moldova - m. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet și scriitor moldovean. Poezia sa este caracterizată de peisaje naturale vii, de o orientare națională nedisimulată și radicală, precum și de imaginea dominantă a mamei și maternității. Vieru provenea dintr-o familie de țărani relativ înstăriți. Debutul său literar a avut loc în 1957, cu o plachetă de poezii pentru copii. În anul următor, Vieru a absolvit Facultatea de Pedagogie de la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, obținând licența în istorie și filologie, iar în 1959 a devenit redactor la revista Nistru, publicată sub egida USM. Din 1960 până în 1963, el a fost redactor-șef la editura Cartea Moldovenească. În 1967, i-a fost acordat Premiul pentru Literatura de Tineret al RSSM, pentru cartea sa Poezii pentru cititori de toate vârstele (publicată în 1965). În anul următor, volumul său de versuri Numele Tău a devenit parte a cursului de literatură contemporană din universitățile locale. Această carte cuprinde mai multe poezii dedicate unor poeți și artiști români remarcabili (Arghezi, Blaga, Brâncuși, Labiș și Sorescu), un fenomen fără precedent în contextul literar al RSSM. De la începutul anilor 1970, Vieru a colaborat cu mai mulți compozitori moldoveni, iar versurile sale au devenit destul de populare în RSSM în anii 1980 și la începutul anilor 1990. După 1965, începând cu al treilea Congres al USM, poetul a început să manifeste o sensibilitate politică crescândă, însoțită de tendințe vădit „pro-românești”. În 1970, a publicat o carte pentru copii, în care a inclus o poezie – Curcubeul – ce se referea metaforic la cele trei culori ale drapelului național românesc. Acest volum a fost topit de cenzura sovietică, iar Vieru a fost acuzat de „devieri ideologice”. În 1973, Vieru a vizitat pentru prima dată România. El mărturisea mai târziu: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. El a vizitat România în cadrul unei delegații sovietice și a avut o întrevedere cu editorii revistei Secolul 20, foarte populară pe atunci în România, în special cu Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. În 1974, Vieru a vizitat din nou România, răspunzând invitației președintelui Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu. Această vizită a fost urmată de o altă călătorie, în 1977, în timpul căreia a vizitat orașele București, Constanța, Cluj și Iași. La sfârșitul anilor 1980, Vieru a devenit unul dintre cei mai importanți susținători ai mișcării naționale, fiind membru fondator al Frontului Popular din Moldova. El a susținut cu entuziasm introducerea grafiei latine. Încă în anul 1988, Vieru a scris primul text cu grafie latină apărut după 1945 în RSSM, text publicat în săptămânalul USM Literatura și Arta. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii organizatori ai Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Vieru a susținut noile legi lingvistice votate de Sovietul Suprem al RSSM la 31 august 1989. Versurile lui Vieru scrise pentru mai multe cântece patriotice au devenit un instrument puternic pentru mobilizarea naționalistă de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Deși s-a retras din politica activă după 1992, Vieru a rămas ferm în convingerile sale naționaliste și a participat la conflictele identitare care au izbucnit în Republica Moldova după 1991. Împărțindu-și timpul între Moldova și România, Vieru a rămas o personalitate publică marcantă până la moartea sa. El a decedat la 18 ianuarie 2009, ca urmare a unui accident rutier. Înmormântarea sa, organizată peste două zile, a adunat o mulțime de peste 10.000 de persoane, fiind cel mai masiv eveniment de acest fel de după independența Republicii Moldova. El rămâne unic în ceea ce privește impactul durabil al operelor sale, în special datorită răspândirii largi a cărților sale pentru copii și popularității versurilor sale pentru cântece în sânul unei mari părți a populației din Republica Moldova.