Dragoş Petrescu (n. 21 mai 1963) este profesor universitar în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, unde predă cursuri de politică comparată, studii de Securitate, istoria politică și socială a Europei în perioada contemporană, analiza comparată a regimurior comuniste şi postcomuniste. A absolvit Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti (1987) şi Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti (1997). A obţinut titlul de master în istorie comparată la Universitatea Central-Europeană de la Budapesta (1998) şi pe cel de doctor în istorie comparată în cadrul aceleiaşi universităţi (2003). În anul academic 2002/2003 a fost Teacher Fellow in Romanian Studies la School of Slavonic and East European Studies (SSEES), University College London (UCL). Între iulie 2003 şi martie 2006 a ocupat postul de director al Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR). În perioada martie 2006–ianuarie 2010 a fost membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) iar în perioada ianuarie 2010–martie 2018 a fost preşedinte al Colegiului aceleiaşi instituţii. În calitate de presedinte al Colegiului CNSAS a iniţiat două proiecte instituţionale ample, şi anume: înfiinţarea Centrului de Istorie Orală “Constantin Ticu Dumitrescu” şi publicarea pe site-ul CNSAS de resurse digitale gratuite pentru cercetare, cum ar fi “Acte normative referitoare la funcţionarea Ministerului de Interne, 1948–1989” şi “Surse pentru istoria PCdR/PMR/PCR.” De asemenea, a făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – CPADCR (2006). Domeniile sale principale de expertiză și interes sunt: memoria regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, justiţia de tranziţie în Europa de după 1989, conflictele etnice și aspectele fundamentale ale terorismului internaţional. A publicat numeroase studii şi articole privind regimul comunist din România, schimbările de regim din anul 1989 din ECE, justiţia de tranziţie şi instituţionalizarea memoriei în Europa postcomunistă în reviste şi volume colective din ţară şi din străinătate. Este autorul volumelor Explaining the Romanian Revolution of 1989: Culture, Structure, and Contingency (Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2010) şi Entangled Revolutions: The Breakdown of the Communist regimes in east-Central Europe (Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2014), şi co-editor al volumului Nation-Building and Contested Identities: Romanian & Hungarian Case Studies (Budapesta: Regio Books, 2001).

Dragoş Petrescu mărturiseşte că interesul său special pentru istoria contemporană şi pentru trecutul comunist se datorează experienţelor din ultimii ani ai regimului comjnist din România. Cu privire la atitudinea sa faţă de regimul communist, el îşi aminteşte: “Provin dintr-o familie care a avut de suferit in perioada comunistă. Ambii bunici au fost deţinuţi politici, dar până în 1989 nimeni nu vorbea despre asta în familia noastră. Desigur, am trecut printr-un proces de îndoctrinare în şcoala generală, şi am fost trist când nu am fost făcut pionier în prima serie din clasa mea, ci doar în a doua, după câtva timp. Appi am devenit membru al Unionid Tertulia Communist (UTC), dar asta pentru că erau toţi primiţi automat în organizaţie când împlineau vârsta cerută, ţi se înmâna pur şi simplu carnetul de membru. Însă, trebuie să spun că am refuzat să intru în Partidul Comunist Român (PCR): aceea a fost o decizie pe care am luat-o în mod conştient şi a reprezentat un gest modest de insubordonare faţă de regim. Privind înapoi, trebuie să adaug că un punct de cotitură în percepţia pe care o aveam despre regim l-a constituit cutremurul teribil din 4 martie 1977. S-a întâmplat să fiu singur acasă când s-a produs cutremurul – locuiam la Piteşti atunci – şi tocmai ascultam emisiunea în limba română a Radio Europa Liberă aşteptând să se difuzeze programul muzical. Experienţa îngrozitoare a cutremurului s-a asociat pentru totdeauna în mintea mea cu comentariile critice la adresa regimului Ceauşescu ale secţiei în limba română a Radio Europa Liberă. Mai trebuie spus că după cutremur, timp de două sau trei săptămâni, ascultarea postului Europa Liberă a fost cumva tolerată, simţeai că oamenii nu mai ascundeau faptul că ascultau acel post de radio. Astăzi am spune că aceea a fost o perioadă de socializare politică, în care mulţi din generaţia mea au început să dezvolte atitudini critice faţă de regim.”

În legătură cu interesul său particular pentru trecutul communist, Dragoş Petrescu continuă: “Experienţele mele din anii 1980, ca student al Facultăţii de Energetică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti (1982-1987) şi apoi ca tânăr inginer la fabrica de becuri electrice ROMLUX din Târgovişte (1987-1990) au avut un rol hotărâtor în luarea deciziei de a studia trecutul communist după 1989. Am fost student la Politehnică în perioada cea mai grea a regimului Ceauşescu. Dincolo de criza economică şi disperarea generalăm cultul personalităţii lui Ceauşescu a fost cu adevărat enervant. Ca inginer, mi-am dat seama de realităţile triste ale comunismului românesc, de situaţia economică a ţării dar şi de situaţia muncitorilor din industrie. În sfârşit, am trăit revoluţia sângeroasă din 1989 la Târgovişte, oraşul în care a fost executat cuplul Ceauşescu. Privind înapoi, cred că două întrebări, care mi-au tot revenit iîn minte, “De ce a fost atât de firavă opoziţia faţă de regimul Ceauşescu în anii 1980?” şi “De ce numai revoluţia română din 1989 a fost sângeroasă?” au contribuit decisiv la hotărârea mea de a da examen la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Am intrat la Istorie în anul 1992 şi viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna.”