Nicolae Lupan (1921 – 2017) a fost un jurnalist moldovean, un funcționar al radio-televiziunii de stat din RSSM, un important disident și, după emigrarea sa forțată din anul 1974, colaborator al postului de radio Europa Liberă. Lupan s-a născut la 16 martie 1921 în satul Cepeleuți din județul Hotin, care la vremea aceea era parte a Basarabiei, provincie românească anexată în 1940 de URSS. Acest sat se află în prezent în raionul Edineț din Republica Moldova. Fiind ultimul din zece copii, a urmat școala primară și gimnaziul în satul învecinat Grinăuți, din județul Soroca, iar apoi a absolvit liceul din Cernăuți. După aceea, s-a înscris la Şcoala de subofiţeri în rezervă din Botoşani, ajungând la rangul de sergent major în cadrul Regimentului 30 de Dorobanți din Câmpulung-Muscel. Lupan a luptat inițial împotriva armatei sovietice lângă Iași. După ce România a părăsit rândurile Axei, Lupan a luat parte la operațiunile militare din Transilvania și Ungaria. În cele din urmă, la cererea sovieticilor, a fost scos de pe front și „repatriat” cu forța. După război, Lupan a lucrat ca profesor de matematică în satul natal. În 1961, a absolvit Facultatea de Litere a Universității din Cernăuți. În același timp, a lucrat ca redactor la ziarul regional Bucovina sovietică, fiind și redactor la Radiodifuziunea regională din Cernăuți. Din anul 1958, a început să colaboreze cu mai multe reviste și ziare din Chișinău. Mai târziu s-a mutat permanent în acest oraș, devenind redactor la postul de radio Luceafărul. După inaugurarea Radio-Televiziunii de Stat din RSSM, a fost angajat acolo pentru a deveni redactor-sef la Radioul de Stat al Moldovei Sovietice, unde prezenta și emisiunea radiofonică Steaua de dimineață (Utrenniaia zvezda). De asemenea, a avut o intensă și bogată activitate publicistică. El a fost concediat în 1970 pentru „răspândirea naționalismului burghez românesc și pentru propagarea culturii occidentale”. Mai mult, el a fost acuzat de faptul că era membru al organizației „anti-sovietice” Frontul Național Patriotic. În martie 1974, Lupan a fost expulzat, împreună cu familia sa, din Uniunea Sovietică. El a plecat inițial în Franța și apoi s-a stabilit în Belgia, unde și-a luat cetățenia belgiană. Acolo, în primii ani a lucrat ca muncitor într-o fabrică, după care și-a continuat studiile la Universitatea Liberă din Bruxelles, obținând o diplomă în domeniul jurnalismului (1978). Ulterior, a fost profesor de limba rusă la o școală belgiană. În 1987, s-a mutat definitiv, împreună cu familia, la Paris. În străinătate, a desfășurat o amplă activitate de disidență, prin care a revendicat teritoriile românești ocupate de sovietici. În 1975, Lupan a reorganizat și a devenit liderul Asociației Mondiale Pro Basarabia și Bucovina (1975-2008), create în emigrație. Această organizație susținea că are peste 100000 de membri, care ar reprezenta comunități românești din exil provenind din 24 de țări din întreaga lume. Între anii 1974 și 1987, Lupan a fost colaborator al Radio Europa Liberă, unde prezenta o emisiune săptămânală de zece minute, care transmitea știri și informații despre „teritoriul dintre Prut și Nistru”. El a scris și pentru unele ziare și reviste publicate în exil. De exemplu, timp de douăzeci de ani a avut o rubrică permanentă în ziarul Cuvântul Românesc tipărit la Hamilton, Canada. Mai mult, a fondat și editat două reviste, Basarabia și Bucovina și Întregirea și Reîntregirea. De asemenea, a creat Editura Nistru, sub egida căreia au fost publicate o serie de cărți despre cele două provincii românești, Basarabia și Bucovina. A organizat mai multe conferințe și evenimente publice dedicate Basarabiei. Nicolae Lupan a publicat câteva cărți, printre care menționăm: Plânsul Basarabiei (1981); Pământuri românești: Schițe, studii și versuri (1984); Scrisoare fratelui meu (1984); Imagini nistrene, 2 volume (1986-1990), Pământul Basarabiei (1989), Însemnări de desțărat (2001). Nicolae Lupan a decedat la 25 ianuarie 2017, la Paris.