Supravegherea informativă a lui Lucian Pintilie de către Securitate a avut ca rezultat și înregistrarea conversațiilor lui private. Acesta a fost cazul discuției cu actorul Paul Sava, care a avut loc la 15 noiembrie 1972, într-una din sălile Teatrului Lucia Sturdza Bulandra, unde Pintilie lucra. În timpul dialogului, Lucian Pintilie se plânge de faptul că autoritățile culturale românești i-au făcut viața dificilă, încercând să-l împiedice să își continue proiectele cinematografice în Iugoslavia pe motiv că “nimeni nu știa ce avea de gând să facă acolo.” În consecință, fără aprobarea lor, el nu putea obține pașaportul de serviciu, care i-ar fi permis să călătorească și să lucreze în Iugoslavia vecină. Întrebat de Paul Sava de ce nu a vrut să lucreze în România, Pintilie a răspuns că dorește să lucreze acasă și că a abordat deja autoritățile cu un plan de pune în scenă Pescărușul lui Cehov. Cu toate acestea, cenzorii s-au arătat reticenți față de proiectul său, deoarece se temeau de un nou scandal după interzicerea producției sale de teatru după Revizorul lui Gogol în 1971.Pintilie a negat că a avut un fel de agendă ascunsă și subversivă în punerea în scenă a piesei lui Gogol și a ales această piesă deoarece Revizorul reprezenta “crezul său moral și estetic.” El a adăugat că își va folosi contactele personale cu unele dintre cele mai importanți lideri ai partidului pentru a accelera eliberarea pașaportului și a obține aprobarea oficială pentru punerea în scenă a piesei lui Cehov. În acest punct al conversației, Paul Sava a intervenit și l-a întrebat de ce el nu a vrut să accepte nici un fel de compromis cu puterea politică, de ce nu a încercat să înțeleagă “anumite interese, unele puncte de vedere politice,” având în vedere faptul că nimeni nu poate “supraviețui în afara politicii, fără cunoașterea ei.” Răspunsul lui Pintilie conține argumentele care au stat la baza refuzului său de a ajunge la un compromis cu puterea politică și de a i se opune în domeniul culturii. El a menționat că singura politică pe care a înțeles-o era “arta spectacolului prin care slujește poporul.” Paul Sava a continuat și l-a întrebat dacă munca sa artistică ar putea fi numită politică și dacă într-adevăr ea servește intereselor poporului, așa cum  pretinde el. Pintilie a răspuns că nu dorea să știe nimic despre politică, deoarece el considera munca sa artistică ca fiind separată de ea. Din punctul său de vedere, Nicolae Ceaușescu era un “geniu politic și se ocupa de politică”și el a avut “geniul spectacolului” și s-a ocupat de el. El a adăugat, de asemenea, că era sigur că liderul comunist român nici măcar nu știa despre munca sa. În consecință, aceia care trebuiau învinuiți pentru interzicerea muncii sale erau activiștii culturali, dispuși să-l mulțumească pentru a evita pierderea funcțiilor lor. Cei doi interlocutori au părăsit teatrul și înainte de a-și lua rămas bun, Sava i-a urat lui Pintilie să câștige “puțină înțelepciune” și să-și reconsidere poziția sa intransigentă în probleme culturale și în relația cu autoritățile (ACNSAS, fond Informativ, dosar 52 vol. 1, ff. 107-110, 111 f-v).