L'épreuve du labyrinth: Entretiens avec Claude-Henri Rocquet (Încercarea labirintului: Conversații cu Claude-Henri Rocquet) a lui Mircea Eliade este prima carte pe care Doina Cornea a tradus-o în 1982 și a circulat-o în România comunistă ca ediție samizdat. Cartea a ajuns în România cu ajutorul fiicei Doinei Cornea, Ariadna Combes, care profitase anterior de o călătorie în Franța pentru a emigra. Folosind canale informale, ea a reușit să-i trimită mamei sale mai multe cărți, care nu erau disponibile în România. Printre acestea, s-a aflat și Încercarea Labirintului a lui Mircea Eliade, care fusese publicată în 1978 (C. Petrescu 2013, 308-309). Un fost membru al unui grup de tineri intelectuali foarte înzestrați (așa-numita generație din 1927), Mircea Eliade a fost un scriitor foarte proligic, a cărui afinitate politică s-a orientat către Garda de Fier, mișcarea politică de extremă dreapta din România interbelică. Datorită erudiției sale enciclopedice, care s-a dovedit a fi esențială după emigrare, Eliade a devenit ulterior un renumit istoric al religiilor în Statele Unite și, în mod informal, cel mai cunoscut membru al diasporei românești. Deși regimul comunist a încercat să-l recupereze pe Eliade pentru a-l folosi ca agent de influență în Occident, el era încă un personaj tabu datorită statutului său de emigrant și de fost simpatizant al Gărzii de Fier.
În calitate de lector de limba și literatura franceză la Universitatea din Cluj-Napoca, Doina Cornea a tradus în limba română limba L'épreuve du labyrinth și a folosit-o în cadrul cursurilor sale, fără o aprobare oficială. Așa cum menționa în ediția postcomunistă a traducerii sale din Eliade care circulase ca samizdat , motivația pentru selectarea acestei cărți ca material didactic a fost aceea de a oferi un model studenților săi: “Tânărul cititor, care, din nefericire, este obișnuit cu anumite modele de gândire, va fi uimit de la început de libertatea, deschidere și creativitatea din gândirea lui Eliade” (Eliade 1990, 5). Această inițiativă și scrisoarea trimisă Radio Europa Liberă (RFE), în care critica starea învățământului din România, au dus la demiterea sa din universitate în toamna lui 1982. Forțată să se pensioneze anticipat, Doina Cornea a câștigat, astfel, mai mult timp liber pentru activitățile sale disidente (C. Petrescu 2013, 308-309).
Una dintre primele sale acțiuni disidente a fost aceea de a îmbunătăți traducerea românească a lui L'épreuve du labyrinth a lui Eliade și de a adăuga note explicative (Cornea 2006, 73), pentru a transforma acest manuscris într-o publicație de samizdat accesibilă unui public mai larg de cititori. Procesul a necesitat timp și, de asemenea, a presupus asumarea unor riscuri personale foarte mari din partea Doinei Cornea. După cum își amintea, ea început să dactilografieze textul pe pagini foarte subțiri, pentru a obține cu ajutorul hârtiei indigo până la șase copii simultan (Cornea 1990). În acel moment, posesia unei mașini de scris era strict controlată de către regimul comunist. Oricine dorea să aibă una, era obligat, din punct de vedere legal, să obțină o autorizație din partea miliției. În cazul în care permisiunea era acordată, proprietarul trebuia să furnizeze aceleași instituții o mostră de scris a mașinii, astfel încât caracteristicile sale unice să poată fi înregistrate. Mai mult, o mostră urma să fie dată miliției la începutul fiecărui an, precum și după fiecare reparație a mașinii de scris (C. Petrescu 2013, 296-297). Această măsură a permis autorităților să identifice și să pedepsească rapid pe autorii publicațiilor de samizdat sau ai altor tipuri de scrieri presupus ostile, cum ar fi manifeste, scrisori trimise autorităților române sau posturilor de radio străine. De asemenea, prin reducerea drastică a șanselor lor de nu putea fi identificați de către poliția secretă românească, Securitatea, această măsura a servit ca un mijloc pentru a-i descuraja pe acei indivizi care ar fi putut nutri ideea producerii și distribuirii unor asemenea texte.
În afară de riscurile personale mari, derivate din faptul că putea fi identificată pe baza mostrei mașinii sale de scris, decizia Doinei Cornea de a multiplica traducerea cărții lui Eliade implica și costuri financiare ridicate. În acel moment, toate foto-copiatoarele erau deținute de stat și utilizarea lor era strict monitorizată de către autoritățile comuniste, în special de către Securitate. Astfel, pe lângă costul semnificativ de multiplicare a numeroaselor pagini ale traducerii, Cornea sau cei care au ajutat-o, probabil, au trebuit să cumpere bunăvoința operatorului (operatorilor) copiatorului pentru a închide ochii la ceea ce era copiat. Pentru că alți intelectuali au refuzat să o ajute, Doina Cornea a trebuit să se bazeze pe sprijinul fiului ei, al prietenilor săi și, de asemenea, pe ajutorul foștilor ei studenți. Toți au făcut, benevol, o mică contribuție lunară pentru a o ajuta să plătească fotocopierea manuscrisului și s-au implicat, de asemenea, în diseminarea celor 100 de exemplare (Cornea 1999, 14).
Conținutul acestui samizdat, Încercarea Labirintului a lui Mircea Eliade, este de fapt o carte-interviu în care istoricul român al religiilor vorbește despre începutul vieții sale și despre numeroasele sale experiențe formative. Astfel, el amintește despre multiplele și diversele sale lecturi, despre preocupările sale științifice pentru studiile orientale și mai ales, pentru istoria religiilor și a mitologiilor, despre doctoratul său în filosofie. O lungă discuție se referă la semnificația călătoriei sale în India, unde a aflat mai multe despre culturile și religiile indiene. După experiența acestei călătorii spirituale, el a scris câteva dintre cele mai cunoscute piese literare, cum ar fi Maitreyi, Nopți în Serampore, Isabel și Apele diavolului. Tot în India, Eliade a recunoscut că a devenit interesat de politică și de mijloace (violente și non-violente) de luptă politică împotriva discriminării. Deși Mircea Eliade vorbește despre perioada petrecută în România înaintea emigrării sale în Occident în 1940, el evită, în mod deliberat, să menționeze implicarea sa în activitatea partidului politic extremă dreapta, Garda de Fier. Restul cărții se referă la perioada exilului din Paris și Chicago și reconstruiește pas cu pas metoda sa de cercetare în istoria religiilor. Ea urmărește nu doar să redescopere rădăcinile arhaice ale spiritualității, prezența sacrului și a profanului în viața cotidiană, dar și să sublinieze relația simbiotică dintre spiritualitate, libertate și cultură. Ca urmare, în contextul cărții, labirintul devine sinonim pentru călătoria inițiatică a lui Eliade în domeniul spiritualității, care îl ajută să redescopere noul real, realitatea, și astfel să deschidă o ușă spre libertatea personală, împlinirea și cunoașterea de sine. În legătură cu aceasta, Mircea Eliade subliniază rolul pe care intelectualii îl au sau ar trebui să îl aibă în formarea și păstrarea spiritualității naționale și explică de ce rolul lor de gardian al spiritualității este și mai important în regimurile dictatoriale, cum ar fi cele comuniste (Cornea 1990, 5-6).
Pe lângă motivația de a oferi cititorilor români, în special celor tineri, un stimulent pentru dezvoltarea personal prin exemplul lui Eliade, motivele Doinei Cornea de a traduce în limba română interviul său reflectă și identitatea lor de opinii. La fel ca Mircea Eliade, Doina Cornea credea că spiritualitatea (și redescoperirea religiei) reprezenta singura modalitate de a câștiga libertatea personală. Așa cum a subliniat în multele dintre scrisorile trimise la RFE sau în interviurile acordate, Cornea a considerat cultura, religia și spiritualitatea drept cele mai bune arme pentru a lupta împotriva comunismului și a asigura eliberarea de constrângerile și mizeria vieții de zi cu zi într-un regim nedemocratic (Cornea 2006; Jurju 2017). Traducerea și difuzarea cărții L'épreuve du labyrinth ca samizdat a reflectat decizia Doinei Cornea de a-și îndeplini rolul important de gardian al spiritualității autentice a tinerilor intelectuali care trăiau sub un regim comunist, pe care Mircea Eliade îl definise în dialogul său cu scriitorul francez Claude-Henri Rocquet.
