Memoriul semnat de Ion Cioabă și Nicolae Gheorghe a fost prezentat lui Vasile Vâlcu, prim-vicepreședinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, în cadrul unei audiențe la 11 octombrie 1982. Acesta conținea o listă complexă de propuneri privind “integrarea în muncă și societate” a romilor, care reflectau, cu fidelitate, rezultatele cercetărilor lui Gheorghe și ideile sale pentru rezolvarea problemelor lor.

După ce menționau că “țiganii” se considerau “cetățeni devotați ai statului socialist român care, sub conducerea Partidului Comunist Român, ne-a asigurat toate condițiile pentru ridicarea nivelului nostru de trai,” cei doi semnatari au ridicat problema acelor romi nomazi, care nu se bucurau de beneficiile modernizării socialiste. Pentru acei romi, care continuau să se confrunte cu sărăcia din cauza stilului lor de viață nomad, cei doi lideri romi au elaborat un set complex de măsuri, care să-i ajute să se integreze în societate. Acestea includeau sedentarizarea romilor prin oferirea de locuri de muncă și locuințe, școlarizarea copiilor romi, participarea romilor la activitățile sociale, culturale și educaționale, pentru ca aceștia să învețe regulile de conviețuire într-o societate, respectarea particularităților lor ca și grup minoritar și crearea unei comisii, care să asigure implementarea acestor măsuri și reprezentarea romilor la nivel local și central. Deși memoriul nu a primit nici un răspuns și regimul comunist și-a continuat politica sa de asimilare forțată a romilor, autorii nu au fost persecutați de către autorități.