Broșura Infiltrarea: Cazuri de folosire a acestei metode ofensive de muncă pentru cunoașterea, prevenirea și contracararea acțiunilor îndreptate împotriva securității statului este o publicație a Ministerului de Interne cu regim de strict secret, care era folosită pentru pregătirea profesională a personalului Securității. Broșura se referă la una dintre principalele metode utilizate de poliția secretă românească în misiunea sa de a anihila acțiunile potențiale ale tuturor celor suspectați de “atitudini ostile” față de regimul comunist: așa-numita infiltrare a unui informator. Infiltrarea înseamnă, practic, introducerea unui informator (sau a unui ofițer sub acoperire) în anturajul personal imediat și / sau în mediul profesional al victimei vizate. Conform definiției incluse în broșură, infiltrarea se referă la stabilirea unei relații între informator și ținta lui, care vizează câștigarea încrederii acestuia din urmă pentru ca primul să-și poată îndeplini sarcinile “informativ-operative.” Broșura descrie, de asemenea, modul în care ofițerul de Securitate trebuie să pregătească infiltrarea, acordând atenție personalității țintei, selectând cel mai potrivit informator în funcție de profilul țintei și pregătindu-l cu atenție pentru o infiltrare reușită. O altă secțiune se referă la problemele practice care puteau apărea în timpul infiltrării. Acestea se referă la supravegherea infiltrării de către ofițerul Securității și la colectarea de informații din “sursa” sa. Ultima parte a broșurii se concentrează asupra cazurilor în care nu un informator, ci un ofițer de securitate sub acoperire este obligat să se infiltreze pe lângă o țintă. Aceste note teoretice erau urmate de patru anexe, în care sunt descrise în detaliu patru cazuri care corespund celor patru moduri diferite de infiltrare. Unul dintre cazuri se referă la infiltrarea cu succes a unui grup de tineri scriitori români români, care au înființat în 1972 la Timișoara cercul literar cunoscut sub numele de Aktionsgruppe Banat. Deși în text sunt folosite pseudonime și este omis numele grupului, informațiile generale oferite permit unui cercetător să identifice că situația analizată este cea Aktionsgruppe Banat. Broșura descrie problema cu care se confruntă Securitatea, care deriva direct din funcționarea acestui cerc informal fără o aprobare formală și care a condus la producerea și difuzarea de scrieri critice pentru “realitățile României socialiste,”după cum unele surse le-au interpretat pentru poliția secretă. În urma unei încercări nereușite de recrutare a doi membri ai grupului literar ca informatori, Securitatea a decis să infiltreze un informator extern în acest grup. Textul descrie modul în care ofițerii au selectat cu grijă pe informatorul botezat “Gruia” pe baza biografiei și intereselor sale profesionale comune, pentru a-l direcționa către ținta“Otto Wilhelm,”unul dintre membrii grupului literar neconformist. Textul subliniază, de asemenea, modul în care informatorul a fost instruit să inițieze primul contact cu “victima” sa și modul în care ei s-au împrietenit, dat fiind interesul lor comun față de literatură și presupusa lor experiență comună de a fi marginalizat de către regimul comunist din cauza pozițiilor lor nonconformiste. Succesul infiltrării a fost incontestabil, deoarece nu numai că ținta “Otto Wilhelm”l-a invitat pe “Gruia”să participe la întâlnirile cercului literar, dar i-a și încredințat să citească câteva din manuscrisele sale. Broșura nu menționează acest lucru, dar acest informator trebuie să fi contribuit decisiv la dezmembrarea formală a Aktionsgruppe Banat, după arestarea a patru membri ai săi în 1975.
http://www.cnsas.ro/documente/materiale_didactice/D%20008712_001_p21.pdf