Păpușa a fost donată Memorialului Sighet de către Doina Cornea, împreună cu alte obiecte originale, printre care se remarcă niște samizdat-uri, probabil singurele produse de disidenții români. Este vorba de cîteva texte pe care Cornea le-a tradus din limba franceză, le-a multiplicat cu ajutorul mașinii sale de scris pe foiță subțire pentru a putea realiza cît mai multe copii simultan și pe care le-a pus în circulație printre studenții săi de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Păpușa are o istorie aparte, legată de transmiterea textelor disidente ale Doinei Cornea peste graniță. ”Păpușa a fost donată în anul 2002; pe atunci lucram pentru strîngerea materialului documentar în vederea expoziției dedicate disidenților și oponenților comunismului de la noi. Ne-a dat scrisorile domniei sale și, de asemenea, ne-a dat și păpușa în care fuseseră ascunse unele dintre scrisori. Era o păpușă din anii 1980 și aparținea nepoatei sale. Punea scrisorile în păpușă și cînd fiica doamnei Cornea și copii treceau granița, nu li se controla și păpușa. Este o păpușă care a fost umplută cu texte,” menționează Ioana Boca, directorul executiv al Fundației Academia Civică.

Povestea acestei păpuși neobișnuite, totodată, reprezintă un episod semnificativ al disidenței din România. Potrivit relatării Ariadnei Juhas-Combes, fiica Doinei Cornea, această păpușă a purtat scrisoarea pe care Doina Cornea, împreună cu alți cîțiva semnatari, au adresat-o Papei Iona Paul al II-lea pentru a-i atrage atenția asupra persecuțiilor împotriva celor care făceau parte din Biserica Greco-Catolică din România, care fusese suprimată în 1948 prin unificare cu Biserica Ortodoxă. ”Scrisoarea transmisă de Radio Europa Liberă în 23 august [1988], am ascultat-o împreună aici, iar eu am rămas cît am putut de mult, pînă la începutul școlii. Mi-am dat seama că nu se va întîmpla nimic cît timp suntem aici, soțul meu, cu copiii și cu mine. Și apoi am plecat ducînd scrisoarea către Papă. Am dus-o într-o păpușă. (rîde). Fetița mea, pe care ați văzut-o (rîde), avea 10 luni și călătorea cu păpușa cu scrisoarea, în patul de mașină. (rîde)”(Cornea 2009, 202).

Idea de a folosi păpuși pentru a trimite aceste texte fusese testată pentru prima dată cu ocazia trimiterii către Europa Liberă a textului așa-numitei Scrisori de la 23 august, care a reprezentat cel mai amplu program de reforme propus de Doina Cornea. Această scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceaușescu fusese scrisă cu litere minuscule pe hîrtie de țigară și cusută în capul unei păpuși artizanale, împreună cu o scrisoare adresată conferinței organizate de Solidaritatea poloneză la Cracovia, unde Cornea fusese invitată, dar împiedicată de către autoritățile comuniste să participe. Cele două scrisori au ajuns la sediul Europei Libere din München cu ajutorul jurnalistului belgian Josy Dubié, pe care Cornea l-a văzut întîmplător în centrul Clujului într-o mașină cu număr străin, l-a acostat rapid pentru a-l ruga să ia cu el păpușa, reușind să fie mai rapidă decît cei ce o urmăreau. Interesant de adăugat este că, după ce s-a interesat cine este Doina Cornea la Ambasada Belgiei din București, Dubié s-a întors la Cluj, a reușit la rîndul lui să-i păcălească pe securiștii ce-l urmăreau și pe el pentru a intra în casa păzită zi și noapte a disidentei și a o intervieva. Rezultatul a fost includerea acestui interviu în documentarul extrem de critic la adresa regimului Ceaușescu, pe care Dubié l-a realizat în urma vizitei sale din 1988 în România. Sub titlul The Red Disaster, acest documentar a fost difuzat începînd din decembrie 1988 de către aproape toate televiziunile naționale din Europa Occidentală și chiar și de televiziunea maghiară. În urma difuzării lui, regimul comunist de la București a ajuns ținta criticilor tuturor guvernelor occidentale și a instituțiilor europene. În același timp, la nivelul societății civile din cîteva țări occidentale s-a născut inițiativa Operation Villages Roumaines, o amplă rețea dezvoltată în scopul de a facilita crearea de parteneriate între localități din România și de dincolo de Cortina de Fier pentru a împiedica distrugerea patrimoniului arhitectural datorită demolărilor plănuite prin planul de sistematizare urbană si rurală al regimului Ceaușescu (C. Petrescu 2013, 311-317).

Păpușa care se păstrează în muzeu are aproximativ zece cm înălțime și este actualmente expusă în sala 77 de la Memorialul Sighet, cea dedicată ”Oponenților și disidenților din deceniile 8 și 9.” Tot acolo se găsesc documente și obiecte cu valoare muzeală care ilustrează efemerele proteste colective Mișcarea Goma din 1977 și Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România din 1979, precum și cazurile disidenților și intelectualilor critici solitari din anii 1980, precum Radu Filipescu, Vasile Paraschiv, Gheorghe Ursu sau ale jurnaliștilor și tipografilor de la cotidianul România liberă, Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă, Anton Uncu și Alexandru Chivoiu, care au reușit să publice cîteva ediții clandestine înainte de a fi arestați în 1989. Pe scurt, potrivit ghidului muzeului, ”panourile din această sală prezintă cazuri de excepție dintr-o țară care fusese redusă la tăcere și supunere.”