Acest document constituie o sursă importantă de documentare pentru cunoașterea și scrierea istoriei exilului românesc din anii 1980. El reflectă un exemplu de organizație pe care românii din emigrație au înființat-o în scopul prezentării în Occident a regimului comunist din țara natală, în speranța că vor găsi sprijin extern pentru îndepărtarea comunismului din România. În mod special, documentul constituie o dovadă a acțiunilor exilului pentru respectarea drepturilor omului în România, întrucât depune mărturie despre existența unui organism politic înființat în acest scop și anume Liga Românilor din Exil pentru Drepturile Omului. Aceasta a avut sediul central la Paris și a fost coordonată de Virgil Veniamin. Acesta a fost o personalitate a exilului. Absolvent al Facultății de Drept a Universității din Paris în 1930, a fost profesor de Drept internațional și avocat, precum și membru marcant al unui partid politic istoric din România, Partidul Național Țărănesc. Instaurarea regimului comunist l-a găsit în țară, de unde a plecat clandestin în februarie 1948 și s-a stabilit la Paris. În exil, s-a remarcat, îndeosebi, prin activitatea ca președinte al Fundației Regale Universitare Carol I și ca membru al Comitetului Național Român, considerat de către fondatorii săi drept guvernul român în exil. În anii 1970 a fost implicat într-un scandal de amploare în exilul românesc, când a fost acuzat de colaborare cu Securitatea de la București. Astăzi, în baza documentelor pe care le conține dosarul său creat de fosta poliție secretă comunistă, se poate constata că a fost agent de influență al regimului comunist în cadrul exilului. Documentul păstrat în colecția Ion Dumitru este o solicitare pe care colecționarul i-a adresat-o lui Virgil Veniamin la 23 februarie 1980, prin care îi cerea să accepte afilierea la secția centrală din Paris a Ligii Românilor din Exil pentru Drepturile Omului nou înființata secție vest-germană, cu sediul la München, al cărei președinte fusese ales Ion Dumitru. La această solicitare Ion Dumitru a primit răspuns favorabil din partea lui Virgil Veniamin. Ambele documente, în format A4, se regăsesc în arhiva privată a lui Ion Dumitru de la IICCMER.