Acest document reprezintă o mărturie a faptului că exilul românesc, divizat după țara de immigrație, a început să se organizeze în anii 1980 și la nivel transnațional. Sanda Budiș, arhitectă româncă emigrată în Elveția în 1973, s-a implicat în organizarea și activitățile exilului românesc. În esență, acestea aveau scopul de a prezenta decidenților și opiniei publice occidentale situația României sub dictatură comunistă în speranța unei intervenții care să determine schimbări semnificative în interiorul țării noastre și care, în final, să ducă la înlăturarea regimul comunist. Unora dintre aceste demersuri li s-a alăturat și Sanda Budiș, ceea ce i-a atras aprecierea unor personalități ale exilului românesc, printre care Ion Rațiu. În perioada 12-13 noiembrie 1983 Rațiu a organizat la Paris o consfătuire a românilor implicați activ în emigrație cu scopul de a pregăti primul Congres al Românilor Liberi. Această reuniune a stat la baza înființării în 1984 a Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, una dintre cele mai importante organizații a exilului. În pregătirea congresului, Ion Rațiu, căruia i-a aparținut această inițiativă, a adresat mai multor români invitația de a lua parte la o consfătuire în prealabil. O asemenea invitație personalizată a ajuns și la Sanda Budiș, ea regăsindu-se astăzi în fondul de arhivă personală al arhitectei, în exemplar original, dactilografiat. Ion Rațiu îi aducea la cunoștință Sandei Budiș faptul că organiza o consfătuire a românilor din emigrație în scopul discutării pe marginea situației lor în afara granițelor României și al înființării unei organizații care să-i reprezinte în cadrul țărilor de reședință în care erau stabiliți. Cu acest prilej și ținând cont de implicarea ei de până atunci în ajutorarea românilor, Ion Rațiu îi lansa Sandei Budiș invitația de a participa la reuniunea din zilele 12-13 noiembrie 1983 de la Paris, căreia arhitecta i-a dat curs.