În perioada 1964–1975, angajaţii Muzeului Tehnicii Populare din Sibiu au salvat cinci mori de vânt din satele din Dobrogea, aflate în pericol de a fi distruse de programul de modernizare a agriculturii, care a urmat finalizării colectivizării în anul 1957. Un rol cheie l-a avut Hedwig Ulrike Ruşdea, muzeograf şi etnograf al Muzeului Tehnicii Populare, care s-a specializat începând de la mijlocul anilor 1960 în cercetarea morilor preindustriale din România. Echipa Muzeului Tehnicii Populare nu doar a salvat şi reasamblat aceste mori în cadrul muzeului în aer liber din Sibiu, ci a întreprins şi cercetări privind istoria tehnicii morilor de vânt, rolul lor în comunităţile locale, poveşti ale localnicilor legate de aceste artefacte şi de foştii proprietari. Hedwig Ruşdea a fructificat aceste cercetări prin redactarea unor studii despre morile de vânt din Dobrogea. Unele dintre acestea se regăsesc în manuscris în arhiva ştiinţifică a Muzeului ASTRA, precum studiul intitulat: „Morile de vânt din Dobrogea – România: Descriere şi tipologie,” datat în anul 1966. După o scurtă introducere în istoria morilor de vânt în România, Ruşdea analizează evoluţia morilor de vânt din Dobrogea şi remarcă efectele devastatoare ale modernizării rapide a regiunii asupra acestor artefacte, care reprezintă un simbol al patrimoniului cultural al regiunii. Dacă la începutul secolului XX se aflau în regiune peste 740 de mori de vânt, la începutul anilor 1980, numărul lor a ajuns la trei. De asemenea, studiul realizează o tipologie a morilor de vânt în funcţie de structură şi principiile de funcţionare şi compară tehnica morilor de vânt din Dobrogea cu mori similare din alte regiuni ale Europei.