Acest document redactat în decembrie 1986 face parte dintr-o serie de scrisori deschise trimise de Doina Cornea lui Nicolae Ceauşescu. O copie a acestei scrisori a fost trimisă şi postului de radio Europa Liberă (REL), care a difuzat-o în ianuarie 1987 (Cornea 2006, 198). După Doina Cornea a mărturisit în interviurile de după 1989, în cuda represiunii şi a cenzurii sctricte din epocă, disidenta a încercat să gândească şi să se comporte ca şi cum ar trăi într-o societate liberă (Liiceanu 2006, 8-9). Cornea a considerat că acest comportament era nu doar în acord cu propriile valorile morale, ci putea avea un rol de transformare a societăţii româneşti sub dictatură, deoarece şi alţi concetăţeni ar fi putut să fie încurajaţi în acest fel să îi urmeze exemplul. Strategia sa de a deschide un dialog cu autorităţile ilustrează de asemenea caracterul profund democratic al propriilor convingeri.

Fundamentele morale şi culturale ale acestor scrisori deschise trimise de Doina Cornea se regăsesc în două surse: tradiţia Bisericii Greco-Catolice (din care făcea parte), interzisă de regimul comunist în 1948, dar care a continuat să existe în ilegalitate în ciuda reprimării preoţilor şi credincioşilor; 2. Influenţa exercitată de cărţile semnate de Mircea Eliade sau Constantin Noica, care continuau tradiţia interbelică (Petrescu 2013, 309). În timpul activităţii sale de predare la Universitatea din Cluj de la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980, Cornea a încercat să introducă o bibloografie non-conformistă, care a promovat modele cultural ediferite de cele oficiale şi a încurajat gândirea liberă a studenţilor. Din această cauză, Cornea a pierdut poziţia de asistent universitar pe care o avea la Facultatea de Litere în iunie 1983 deoarece conducerea universităţii i-a desfăcut contractul de muncă (ACNSAS, FI 000 666, vol.2, ff. 51-52).

Dacă în scrisorile sale deschise trimise anterior Cornea a identificat între cauzele crizei generale din România lui Ceauşescu decăderea valorilor culturale şi morale (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, f. 73), în această scrisoare disidenta a schiţat un plan de măsuri pentru rezolvarea acestor cauze, care viza mai ales reforma sistemului de educaţie. Astfel, scrisoarea începea cu menţionarea faptului că în opinia sa cele mai multe probleme ale societăţii româneşti din acea epocă („corupţia,” „delăsarea,” „ipocrizia”) erau cauzate de „degradarea progresivă a sistemului de educaţie” după 1948. Critica propusă de Cornea prin această scrisoare ţinea mai ales următoarele aspecte ale sistemului de educaţie din anii 1980: concentratea excesivă a autorităţilor pe învăţământul tehnic şi lipa de investiţii în învăţământul umanist, promovarea unui model de educaţia bazat pe memorare şi descurajarea gândirii critice, lipsa exigenţei şi încurajarea mediocrităţii din cauza presiunii care exista pe cadrele didactice din partea autorităţilor pentru a avea o rată cât mai mare de promovabilitate (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, f. 73).

Aceasta şi-a încheiat scrisoarea deschisă prin propunerea unor măsuri pentu o viitoare reformă a educaţiei: 1. “depolitizareaînvăţământului”;2. “reconsiderareatuturordisciplinelor care au suferitdeformărişîmutilări ca istorianaţională, ştiinţelesociale, studiulliteraturii, filozofia”; 3. „autonomia universităţilor”; 4. mai multe schimburi academice cu universităţi din străinătate; 5. Concentrarea metodelor de predare mia mult pe „calitate,” decât pe „cantitate;”6. “reinfiinţarealiceelor de profilumanistşi real”; 7. “reintroducereaînvăţământuluiumanistîntoateşcolile din învăţământulmediu”; 8. “proporţional, şcolicorespunzătoareşipentruminorităţileconlocuitoare”  (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, f.76).

În timpul percheziţiei domiciliare din noiembrie 1987, când această scrisoare a fost confiscată de Securitate, Doinei Cornea i-a fost solicitat de către ofiţerii poliţiei secrete să scrie pe partea superioară a primei pagini a documentului menţiunea: “Este conceputa de mine siimiaparţine.” pentru a dovedi autenticitate sa într-un viitor proces politic (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, f. 73). Ca şi alte documente confiscate în timpul percheziţiilor domiciliare, această scrisoare a fost invocată în timpul interogatoriilor de la Securitate din noiembrie şi decembrie 1986.