Gabriel (Dinu) Zamfirescu este una dintre cele mai reprezentative figuri ale exilului românesc. Închis pentru convingerile sale anticomuniste la sfârșitul anilor ’40, el a fost hărțuit permanent până la emigrarea sa în 1975 de către poliția secretă românească, Securitatea, din cauza apartenenței la o familie “burgheză,” a simpatiilor politice și a legăturilor cu fostul Partid Național Liberal.Interviul cu Dinu Zamfirescu, inclus în Colecția de Istorie Orală a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), are trei părți.Fiecare dintre aceste înregistrări video are o durată de aproape 120 de minute și au fost făcute în trei zile diferite din iulie 2010. Urmărind logica unui interviu de tip povestea vieții, Dinu Zamfirescu descrie o imagine cuprinzătoare a începurilor vieții sale, a familiei sale și a legăturilor acesteia cu cele mai importante figuri politice ale României interbelice.O atenție deosebită este acordată activităților sale anticomuniste, care au influențat decizia sa de a se alătura Partidului Național Liberal și care a oferit Securității un alt motiv pentru a organiza supravegherea sa informativă după instaurarea regimului comunist din România.Hărțuirea poliției secrete și încarcerare sa l-au împiedicat să-și definitiveze educația universitară.După eliberarea, numeroasele sale solicitări de a primi pașaport pentru a-și vizita rudele au intensificat supravegherea sa de către Securitate.În 1975 a primit în sfârșit o viză de ieșire și s-a stabilit la Paris, unul dintre cele mai importante centre ale exilului anti-comunist român. În interviul său, Dinu Zamfirescu își amintește cum le-a întâlnit pe cele mai cunoscute figuri ale exilului românesc din Paris, cum ar fi Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sanda Stolojan și s-a alăturat efortului lor colectiv de a organiza opoziția împotriva regimului comunist de acasă.Ca membru al exilului românesc, el a folosit toate ocaziile pentru a atrage atenția opiniei publice internaționale privind regimul Ceaușescu. Ca urmare, Dinu Zamfirescu a semnat și trimis memorii guvernelor occidentale, care continuau să-l considere pe Nicolae Ceaușescu drept “un bun comunist”datorită poziției sale antisovietice, și ignorând politicile sale interne dezastruoase.De asemenea, el a participat la conferințe și programe difuzate de departamentul român al Radioului Europa Liberă și a folosit poziția de corespondent al BBC la Paris timp de 14 ani pentru a denunța abuzurile și încălcările repetate ale drepturilor omului de către regimul comunist din România. Mai important, Dinu Zamfirescu s-a alăturat Operation Villages Roumains, o rețea transnațională de sprijin pentru satele românești, a căror existență a fost pusă în pericol de planurile de sistematizare ale lui Ceaușescu. Drept urmare, între 1988 și 1989, el i-a contactat pe primarii și comunitățile locale din Franța, Belgia, Italia și Elveția și le-a cerut să “adopte” așezările rurale românești, ca mijloc de prevenire a distrugerii lor de către regimul Ceaușescu.