Acest document este important pentru cunoașterea și scrierea istoriei relațiilor bilaterale româno-franceze în anul 1968. De asemenea, el contribuie la conturarea unui profil al exilaților români și al cunoașterii activității acestora. Totodată, materialul este o dovadă a unui mod prin care exilul a intrat în posesia unor informații referitoare la situația din România comunistă, care au fost folosite de românii din străinătate în demascarea în Occident a regimului comunist din țara de origine. Un mijloc de informare utilizat de exilații români pentru a afla ce se întâmpla din punct de vedere politic, cultural, social, economic în România a fost și implicarea lor în unele delegații străine oficiale care veneau cu misiune în țară. Un astfel de moment a fost prilejuit de vizita oficială în România a președintelui Franței, Charles de Gaulle, în mai 1968. Din componența sa a făcut parte și Sanda Stolojan, o personalitate a exilului, care a avut calitatea de interpret oficial în limba română. După decizia autorităților franceze ca din respectiva delegație să facă parte și Sanda Stolojan, între ea și Cabinetul Ministrului de Externe al Franței a avut loc o corespondență în vederea stabilirii unor întâlniri și emiterii unor acte. O astfel de invitație a româncei la Cabinetul Ministrului de Externe al Franței din Quai d'Orsay i-a fost trimisă la 9 mai 1968. Cu această ocazie era anunțată că s-a hotărât să i se elibereze un pașaport temporar, valabil doar în timpul vizitei oficiale, pentru eliberarea căruia era rugată să se prezinte la Cabinetul Ministrului pentru a aduce o fotografie. Această invitație, împreună cu plicul în care i-a fost expediată pe adresa din Paris, au fost păstrate de Sanda Stolojan în arhiva sa privată, în format original, în limba franceză, și pot fi consultate în colecția sa de la IICCMER. În calitate de interpret oficial de limba română, Sanda Stolojan a avut posibilitatea de a revedea România și înainte de prăbușirea regimului comunist. Statutul de interpretă a ajutat-o să contureze un profil al soților Ceaușescu și al altor oameni politici români și să elaboreze o serie de analize și comentarii importante referitoare la situația din țară, pe care le-a publicat în presa exilului sau în publicații străine, ori pe care le-a susținut fie la postul de radio Europa Liberă, fie în întrunirile și în corespondența cu românii din străinătate sau cu decidenți politici occidentali.