Memorandum adresat preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naţionale de către cei şase episcopi greco-catolici în ziua de 29 martie 1948 priveşte acele aspecte ale proiectului constituţiei României din 1948, care afectau libertatea religioasă în România. Cei şase episcopi, care au semnat documentul și-au asumat riscuri politice serioase: Valeriu Traian Frenţiu (episcop de Oradea), Iuliu Hossu (episcop al diocezei Cluj-Gherla), Alexandru Rusu (episcop de Maramureş), Ioan Bălan (episcop de Lugoj), Ioan Suciu (episcop auxiliar de Oradea) și Vasile Aftenie (episcop auxiliar şi vicar episcopal al Bucreştiului şi al Vechiului Regat). Aceste riscuri s-au materializat în toamna anului 1948, când semnatarii au fost arestați de către Securitate pentru opoziția lor față de politicile abuzive ale regimului comunist față de propria biserică (Vasile 2002).

În introducerea la textul memorandumului, conducerea Bisericii Greco-Catolice a subliniat importanţa noii constituţii şi nevoia reală de reforme sociale, pe care constituţia de la 1948 pretindea că le include. După această captatio benevolentiae, cei şase episcopi au adus însă în centrul atenţiei acele prevederi, care, în opinia lor, “ar viola drepturile fireşti, deci eterne, ale omului,” precum şi obligaţiile asumate de statul român prin tratatele internaţionale (ACNSAS, Fond Documentar, dosar 8792, ff. 359-360). Critica lor viza mai ales art. 28, al. 3 al proiectului de contituţie, care prevedea: “Nici o congregaţie sau confesiune religioasă nu poate deschide sau întreţine instituţii de învăţământ general, ci numai şcoli speciale pentru pregătirea personalului cultului şi sub controlului statului” (f. 361).

Argumentul invocat de textul memorandumului a fost că prevederile acestui alineat erau în contradicţie cu o altă parte a aceluiaşi articol, care prevedea libertatea religiei. Prin limitarea sistemului de educaţie la cel de stat, episcopii considerau că un important aspect al libertăţii religiei a fost încălcat. Astfel, în opinia lor, alineatul al treilea “suprimă mare parte din ceea ce legea cu mărinimie a proclamat” (f. 362). Memorandumul a subliniat dreptul natural al cetăţenilor de a-şi educa copii conform propriilor valori şi convingeri. Liderii bisericii au invocat lunga tradiţie, nu doar a şcolilor confesionale greco-catolice din Transilvania, ci şi a celor ortodoxe, precum şi importanţa lor pentru afirmarea culturii şi identităţii naţionale în Transilvania (f. 363).

Cei şase episcopi au subliniat faptul că şcolile confesionale au fost urmate în decursul secolului al XIX-lea mai ales de către copii cu origini ţărăneşti, iar aceste instituţii de educaţie au fost instrumente ale emancipării sociale a românilor ardeleni. În concluzie, textul memorandumului sublinia că decizia de a aboli sistemul de educaţie confesională este un act de nedreptate din mai multe puncte de vedere şi au încheiat cu o afirmare fermă a poziţiei lor în această privinţă: “Din partea noastră ţinem să declarăm că nu vom renunța niciodată, în nicio împrejurare şi cu nicio condiţie la ceea ce credem că constituie dreptul inalienabil al Bisericii noastre.” Documentul se încheie cu semnăturile celor şase epicopi greco-catolici, care şi-au asumat această poziţie.