Cele cîteva sute de pagini care compun manuscrisul volumului Tortura pe înțelesul tuturor se află în posesia Memorialului Sighet de șapte ani. Manuscrisul original a fost donat după publicarea ediției a doua a cărții la Fundația Academia Civică. ”Prima ediție a cărții a fost la Chișinău; pentru ediția românească, ne-a ales pe noi și, cu acea ocazie, ne-a dat și manuscrisul original al cărții, inclusiv în vederea pregătirii unei expoziții cu manuscrise. El se află, începînd cu anul 2011, în proprietatea Memorialului Sighet,” rezumă Ioana Boca, directorul executiv al Fundației Academia Civică, istoricul acestei donații

Ca și celelalte memorii din Gulagul românesc, și această carte care are la bază manuscrisul din muzeu a fost redactată, de fapt, după căderea comunismului. Înainte de 1989, astfel de memorii au fost scrise doar în exil. Comparativ cu alte lucrări memorialistice de acest gen, cartea de față merită o atenție specială pentru că a beneficiat de o receptare critică impresionantă. În Istoria critică a literaturii române, Nicolae Manolescu apreciază că lucrarea este una foarte reprezentativă pentru literatura inspirată de detenția comunistă din România: ”Două lucruri  sunt izbitoare în amintirile lui Pavlovici, dincolo de imensul talent literar: capacitatea de a sugera, fără urmă de emfază ori de dorință de revanșă, banalitatea răului, cum a caracterizat-o Hannah Arendt; și umorul pince-sans-rire, deseori negru, de care autorul se dovedește în stare chiar și în fața celor mai oribile atrocități. Arestarea și purtarea lui prin tot soiul de locuri rele sunt foarte aproape de absurditățile kafkiene. Însă tonul neutru, vocea niciodată ridicată, comentariul ironic, ireverențios, dar nu cinic, scot din bestialele comportamente ori din teribilele experiențe nu doar sănătoase învățăminte, dar și o suportabilă, pozitivă apreciere a naturii umane, niciodată ireversibil ticăloșită.” La rîndul ei, Ruxandra Cesereanu apreciază că ”meritul de excepție al cărții lui Florin Constantin Pavlovici este acela de a prezenta infrastructura (analizată minuțios psihologic și socio-politic) aparatului de represiune din România comunistă, cu uneltele narative ale unui intelectual rasat. Povestea sa are și valoare subiectivă, dar oferă și matricea de înțelegere a ceea ce a fost și cum a funcționat Gulagul românesc.”

Paginile care compun acest manuscris original al cărții Tortura pe înțelesul tuturor se află în sala 70 a Memorialului Sighet, la etajul al doilea al clădirii, cea dedicată ”Memoriei manuscriselor,” acelor texte care reprezentau pentru regimul comunist ”înscrisuri dușmănoase.” Ghidul muzeului caracterizează colecția de manuscrise din această sală astfel: ”Fie că au fost confiscate, fie că au circulat clandestin, fie că au dus la condamnarea autorilor, fie că marchează destinul lor concentraționar, ele sînt legate prin acea puritate a expresiei care dă marca literaturii adevărate.” Alături de manuscrisul donat Memorialului Sighet de Florin Constantin Pavlovici, în sala 70 se găsesc, în copie sau în original, Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, Testamentul din morgă de Remus Radina, Așteptând ceasul de apoi de Dinu Pillat, Drumul crucii de Aurel State, Istoria Partidului Național Țarănesc de Ioan Marta. De asemenea, tot acolo se mai găsește și corespondență provenită de la Gheorghe I. Brătianu, Silviu Dragomir, Corneliu Coposu, Cicerone Ionițoiu și Mircea Carp.