După ce a ascultat în noiembrie 1987 ştirile difuzate de Radio Europa Liberă (REL) despre revolta anti-comunistă a muncitorilor din Braşov, Doina Cornea şi-a manifestat solidaritatea cu protestatarii. În data de 18 noiembrie 1987, Cornea a redactat 160 de manifeste, pe care le-a răspândit cu ajutorul fiului ei Leontin Horaţiu Iuhas în mai multe locuri publice din Cluj (Cornea 2009, 194-195). Ca urmare, în data de 19 noiembrie 1987, Cornea împreună cu Leontin Horaţiu Iuhas au fost arestaţi de Securitate după o percheziţie domiciliară atentă (Cornea 2006, p. 203). În timpul percheziţiiilor din 19 şi 23 noiembrie 1987, Securitatea a confiscta numeroase documentele din locuinţa Doinei Cornea, inclusiv primele versiuni ale scrisorilor acesteia către REL.

Între aceste scrisori, Securitatea a confiscat versiunea scrisă de mână a primei scrisori a Doinei Cornea către REL intitulată „Scrisoare către cei de acasă care n-au încetat să gândească, în română.” Conform informaţiilor furnizate de Doina Cornea cu ocazi unor interivuri, această scrisoare a fost scrisă de Cornea împreună cu fiica sa Ariadna Combes în iulie 1982 (Cornea 2009, 169-170). Documentul a fost dus de Ariadna Combes (care a ales să rămână ilegal în Franţa în 1976 şi şi-a vizitat mama în iulie 1982) pe căi ascunse în Occident şi apoi citit în timpul unei emisiuni a REL. Această lectură a avut loc în august 1982 în cadrul emisiunii „De vorbă cu ascultătorii.” A fost prima scrisoare dintr-o serie de mai mult de douzeci de scrisori deschise trimise de aceasta către REL între anii 1982-1989. Aceste scrisori au impus-o pe Doina Cornea în rândul celor mai importanţi disidenţi din România [Cornea 2009, 195-196). Scrisorile deschise trimise Doina Cornea către REL au intensificat activitatea de suraveghere a Securităţii, care deja o monitoriza atent din 1981. Deoarece politicile de supraveghere a populaţiei de către aparatul represiv al regimului Ceauşescu nu permiteau dezvoltarea unui mediu favorabil producerii și circulaţiei samizdat-urilor şi tamizdat-urilor, REL a jucat un rol cheie în transmiterea mesajelor disidenţilor români către concetăţenii lor (Petrescu 2013, 277).

Scrisoarea redactată de Cornea şi difuzată de REL în august 1982 începe cu o referinţă la emisiunile difuzate recent de către departamentul român al REL. În cadrul acestor emisiuni, jurnalişti specializaţi în probleme ale Europei de Est au abordat problema crizei care a afectat România în anii 198- şi au identificat drept cauze principale factorii politici şi economici. În locul acestor cauze, Cornea a subliniat în scrisoarea sa cauzele legate de sistemul de valori morale şi culturale al societăţii româneşti a acelei perioade. Idealizând România interbelică, aceasta a adus în discuţie distrugerea elitei romnâneşti interbelice în timpul primelor decade ale regimului comunist şi decăderea sistemului de educaţie. Conform Doinei Cornea, această „criză spirituală” era perfect ilustrată de „compromisurile” şi „minciunile,” pe care cetăţenii României comuniste trebuia să le „accepte şi să le vehiculeze” (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, f. f.1). Argumentaţia acesteia era în această privinţă asemănătoare cu cea dezvoltată de Vaclav Havel în eseurile sale şi care a fost ilustrată perfect de expresia „ a trăi în adevăr” (Havel 1990). Cornea a argumentat că „populaţia este hrănită doar cu sloganuri,” fapt care inhibă orice deschidere către „adevăr, renaştere şi creativitate” (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, ff. 2-3). Cornea a criticat conformismul intelectualilor români şi politicile oficiale, care limitau educaţia teoretică (mai ales disciplinele umaniste) şi promovau învăţământul tehnic în scopul de a acoperi deficitul de cadre într-o economie al cărei sector industrial creştea repede.

Doina Corna şi-a încheiat scrisoare solicitând reforme în sistemul de educaţie şi a încurajat pe cei care lucrau în acest domeniu să folosească măcar acel spaţiu redus pe care îl aveau la dispoziţie pentru a promova autentice valori morale şi culturale. Conform opiniei acesteia, cei care lucrau cu studenţii nu trebuiau să predea „lucruri în care ei înşişi nu cred,” ci ar trebui „să încurajeze creativitatea tineretului şi nu ar trebui să le fie teamă să spună ce cred”(ACNSAS, P 000 014, vol. 2, ff. 4-5). La sfârşitul scrisorii, Doina Cornea a menţionat numele său cu specificaţia: „pentru curierul ascultătorilor” (ACNSAS, P 000 014, vol. 2, f. 5). Cornea nu a intenţionat să îşi dezvăluie identitatea ascultltorilor REL, ci doar să dovedească redactorilor emisiunilor REL autenticitatea documentului. Din cauza unei neînţelegeri, identitatea sa a fost însă dezvăluită dn greşeală în timpul emisiunii.

În noiembrie 1987, după ce o primă versiune a acestui document a fost confiscată de Securitate, poliţia secretă l-a folosit pentru a argumenta acuzarea disidentei în timpul interogatoriilor de la Securitate. Interogatoriul s-a concentrat mai ales pe descoperirea canalului de comunicare pe care Cornea l-a folosit pentru a trimite scrisoarea. Securitatea bănuia însă că fiica acesteia, Ariadna Combes, a dus scrisoarea în Occident  şi de aceea a aceasta nu a mai primit ulterior permisiunea de intrare în ţară pentru a-şi vizita familia până la căderea regimului.