Colecția de articole ceramice cuprinde mai mult de 500 de piese de diferite dimensiuni, în special, dar nu exclusiv, lucrări de arta populară și meșteșugărească maghiară din secolul al nouăsprezecelea. Colecția conține în primul rând produse locale ale atelierelor de olărit și ale centrelor ceramice din Transilvania, cum ar fi fosta fabrică de porțelan a familiei Bornemissza din Gurghiu, obiecte de artizanat pictate manual din Ungaria de Nord (Hollóháza, Miskolc), din zona montană slovacă (Prešov/Eperjes), sau din Wilhelmsburg (Austria Inferioară). Astăzi, aceste tipuri de opere de artă au funcții pur simbolice și decorative. Până la începutul secolului al douăzecilea însă, ceramica obișnuită era folosită pentru gătit și ca veselă în comunitățile rurale. Din aceasta a evoluat arta ceramică și în cadrul ei (după ce vasele ceramice numai reușeau să îndeplinească numeroasele nevoi ale utilizatorilor săi), a apărut producția oalelor decorative țărănești. În trecut, producția și circulația ulterioară a unor astfel de obiecte au fost determinate de prezența/absența principalelor artere rutiere, de disponibilitatea materiilor prime necesare și a expertizei umane. Formele și motivele decorative au fost predate de la o generație la alta, din mână în mână, iar unii maeștri au învățat metodele tradiționale de fabricare, pe care le-au folosit în conformitate cu procedurile specifice. Ei rareori au imprimat pe lucrările lor numele creatorului. Cu toate acestea, au reușit să lase o urmă de neșters în trecutul multietnic al Transilvaniei. Este remarcabil faptul că maghiara Anikó Bethlen nu s-a concentrat pe colectarea exclusivă a obiectelor de artă artizanală maghiară din regiunea sa natală, ci a inclus în mod deliberat articole originare din alte regiuni și produse sau păstrate de alte grupuri etnice. Efortul ei este în concordanță cu punctele de vedere ale aristocrației liberale maghiare de dinainte de Trianon, Anikó Bethlen numărându-se printre ultimii descendenți ai acesteia. Aceste puncte de vedere sunt în contrast puternic cu discursul naţionalist maghiar și român. Având în vedere perioada creării şi contextul păstrării sale, această colecție reprezintă o viziune asupra Transilvaniei care constituie o alternativă la viziunile promovate de regimul național-comunist român.
Divald, Kornél. 1929. A magyar iparművészet története (The History of the Hungarian Arts and Craft).Budapest: Szent-István Társulat.
Gazda, Klára. 2008. Közösségi tárgykultúra – művészeti hagyomány. Egyetemi jegyzet (Culture of social objects - art tradition: Lecture notes). Kolozsvár: KJNT – BBTE.
Bethlen, Anikó, interview by Jánosi, Csongor , January 10, 2017. COURAGE Registry Oral History Collection